bușitură definitie

9 definiții pentru bușitură

bușitúră sf [At: ALECSANDRI, T. 1761 / Pl: ~uri / E: buși + -itură] Bușeală.
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Lovitură, izbitură, ghiontire. Abia au ieșit, bucșită de ghionturi și de bușituri, cu mare greu. SBIERA, P. 127. Numai eu știu cîte bușituri am mîncat. ALECSANDRI, T. I 172.
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși2 + suf. -(i)tură.
bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri
bușitúră s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri
bușitură f. lovitură cu pumnul: câte bușituri am mâncat AL.
bușitúră f. Acțiunea de a buși o dată saŭ modu de a buși.

bușitură dex

Intrare: bușitură
bușitură substantiv feminin