bușeálă sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: buși + -eală] Lovitură înfundată (cu pumnul) Și:# bușitură, izbitură.

BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși2 + suf. -eală.

BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură. – Buși2 + suf. -eală.

BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul), izbitură. înlăuntru s-amestecă val-vîrtej ciocneli de pahare, bușeli de călcîie, cu zbîrnîitul otova al cobzarului. DELAVRANCEA, S. 6. Și tinde mi-l luă pe ăl Păcală al meu la bușeli măcelarul... ISPIRESCU, la TDRG.

BUȘEÁLĂ, bușeli, s. f. Lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură. – Din buși2 + suf. -eală.

bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

bușeálă s. f., g.-d. art. bușélii; pl. bușéli

BUȘEÁLĂ ~éli f. 1) v. A BUȘI. 2) Bătaie înfundată cu pumnii. /a buși + suf. ~eală

bușeală f. lovitură cu pumnul.

bușeálă f., pl. elĭ. Trînteală, lovitură care te face să cazĭ cu un zgomot înfundat, bușaĭ.