buș definitie

15 definiții pentru buș

buș3, ~ă a [At: T. DINU, Ț.O., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Olt) Roșcat.
buș2 sm [At: G. GIUGLEA, ap. DA / Pl: ~i / E: lat byssus] (Îrg) Ciorap gros de lână, lucrat, de obicei, cu un singur cârlig.
buș1 [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, ~uri / E: nct] (Pop) 1 sm (Mpl) Pumn. 2 sm, sn (Îlav) În patru ~i sau de-a ~le(a) În patru labe. 3 sm (Pex; lpl) Lovitură puternică. 4 sm Pietricele folosite într-un joc numit în buși. 5 sm (Reg) Pământ strâns laolaltă.
bușái sn [At: TDRG / Pl: ? / E: buși] (Pop) Lovitură puternică (cu pumnul).
BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2.
BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2.
BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Comp. bg. buša „a lovi cu pumnul”.
!buș1 (pumn, joc, ciorap) (pop.) s. m., pl. buși
buș2 (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri
buși s. m. pl.
BUȘ s. v. pumn.
BUȘI ~ m. la pl. 1): În patru ~ în patru labe. 2): De-a bușilea târându-se pe brânci. /v. a buși
buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică].
buș s. v. PUMN.
BUȘ subst. 1. Bușul, mold. (RI V 225). 2. Bușa, fam., olt. și ard. (Sur VI; RI VI 262; Paș). 3. Bușan, ard. (Paș). 4. Bușe, (T-Jiu); – pren. (Am 107); – clăcaș (Hur). 5. Bușu pren.; Bușiu frecv., Bușică, Bușica, Bușcu, Bușulenga, forme ar. (Cara 26, 34) probabil de altă origine. 6. Bușel, Ion, Moga (AO V 225). 7. Bușilă (Paș; Bir I; Arh; Vra); -Lupul, 1790 (BCI VII 21). 8. Bușoia, C. (Grd 44); Bașaia (Paș). 9. Cu div. sufixe: Bușag, 1425 (Ț-Rom 144, 152); -a (ib.); -a (16 B II 86) și s. 10. Cf. Bușai vlah din Serbia, 1348 (A Ist III 85), cf. srb.-cr. (?) bušat, nume de bou (DLR); + -man, Bușmeni s.

buș dex

Intrare: buș (pl. i)
buș pl. i
Intrare: buș (pl. -uri)
buș pl. -uri
Intrare: Buș
Buș