brutar definitie

15 definiții pentru brutar

brutár sm [At: ALECSANDRI, T. 1328 / Pl: ~i / E: brut1 + -ar] 1 Persoană care fabrică pâine Si: (înv) jimblar. 2 Persoană care vinde pâine Si: (înv) jimblar 3 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg) Melodie după care se execută acest dans.
brutăreásă sf [At: ISPIRESCU, L. 359 / Pl: ~rese / E: brutar + -easă] 1 Femeie care fabrică pâine Si: brutăriță (1), (înv) jimblăreasă. 2 Femeie care vinde pâine Si: brutăriță (2), (înv) jimblăreasă. 3-4 Soție a brutarului (1-2) Si: brutăriță (3-4).
BRUTÁR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.
BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.
BRUTÁR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.
BRUTÁR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pîine; (în trecut) proprietar de brutărie. A slugărit la un brutar. PAS, L. 1 88. Ia mieii de la ciobani Și plinea de la brutari. TEODORESCU, P. P. 292.
BRUTÁR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pâine; (în trecut) proprietar de brutărie. – Din brut „pâine neagră” (puțin folosit) + suf. -ar.
brutár s. m., pl. brutári
brutár s. m., pl. brutári
BRUTÁR s. (rar) pâinar, (Ban., Transilv. și Maram.) pec, pecar, (Mold., Bucov. și Ban.) pitar, (înv., în Transilv.) șuteu. (~ul face pâine.)
BRUTÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în fabricarea pâinii. 2) Vânzător într-o brutărie. 3) Proprietar al unei brutării. /brut + suf. ~ar
brutar m. cel ce face sau vinde pâine. [V. brut, pită].
brutár m. (d. brut 1). Cel ce face saŭ vinde pîne. – Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar.
BRUTAR s. (rar) pîinar, (Ban., Transilv. și Maram.) pec, pecar, (Mold., Bucov. și Ban.) pitar, (înv., în Transilv.) șuteu. (~ face pîine.)
BRUTĂREA s. (Transilv.) pecăriță, (Mold., Bucov și Ban.) pităreasă, (înv.) pităriță. (~, nevasta brutarului.)

brutar dex

Intrare: brutar
brutar substantiv masculin