Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru brutal

brutál, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 94 / Pl: ~~i, ~ e / E: fr brutal] 1 a (D. oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe Si: aspru, dur, grosolan, necioplit, violent. 2 a Care este direct, fără menajamente. 3 av În mod violent Si: aspru, dur, grosolan.
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de delicatețe, aspru, dur, violent; grosolan, necioplit. ♦ Care este direct, fără menajamente. O sinceritate brutală. – Din fr. brutal.
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. Lipsit de delicatețe, aspru, dur; (despre oameni) necioplit, grosolan. [în țările capitaliste] moralul soldaților este scăzut, ca urmare a tratamentului brutal la care sînt supuși. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. Gheorghe s-a arătat a fi un om prea brutal și prea ursuz. CARAGIALE, O. I 284.
BRUTÁL, -Ă, brutali, -e, adj. Lipsit de delicatețe, aspru; grosolan, necioplit. – Fr. brutal.
brutál adj. m., pl. brutáli; f. brutálă, pl. brutále
brutál adj. m., pl. brutáli; f. sg. brutálă, pl. brutále
BRUTÁL adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adv. v. violent. 3. adj. v. violent. 4. adj. v. aspru. 5. adj. v. violent. 6. adj. silnic.
Brutal ≠ amabil, delicat, politicos
BRUTÁL, -Ă adj. Nedelicat, dur, violent în purtări; grosolan, necioplit. [Cf. it. brutale, fr. brutal].
BRUTÁL, -Ă adj. (și adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan. (< fr. brutal, lat. brutalis)
BRUTÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; animalic. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește lipsă de delicatețe; fără menajamente; (ca) de brută; grosolan. /<fr. brutal
brutal a. 1. ce ține de animal: poftă brutală; 2. grosolan și violent. ║ adv. cu brutalitate.
*brutál, -ă adj. (fr. brutal, d. mlat. brutalis). De ființă grosolană, de animal: instinct brutal. Fig. Grosolan, violent, feroce: procedură, forță brutală. Adv. Cu brutalitate.
BRUTAL adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; o faptă ~.) 2. adv. violent, (înv.) sălbăticește. (Îl apucă ~ de mînă.) 3. adj. agresiv, bătăios, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpînit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un temperament ~.) 4. adj. aspru, cîinesc, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. aspru, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 6. adj. forțat, silnic, violent. (Măsuri ~.)

Brutal dex online | sinonim

Brutal definitie

Intrare: brutal
brutal adjectiv