Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 965322:

BRUT. 1. Italianul Bartolomeo Brutti, postelnicul Iui Petru Șchiopul (16 A IV; Isp I1), nume imitat, in secolul următor; Pătrașco, fiul lui Brut, 1617 (17 A IV 122); prenume: Brut, frate cu Miron și Gheorghe 1668 (Isp III2 p. 4); Brut, Toma, staroste (17 A I 104); Bruta al Brutei (17 B II 241); cf. și subst. regional brut „pline neagră”.

Brut dex online | sinonim

Brut definitie