brutărie definitie

13 definiții pentru brutărie

brutăríe sf [At: I. IONESCU, M. 684 / Pl: ~ii / E: brutar + -ie] 1 Loc în care se fabrică pâinea Si: (îrg) pitărie. 2 Loc în care se vinde pâinea Si: (îrg) pitărie. 3 Meserie de brutar (1).
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine; jimblărie. – Brutar + suf. -ie.
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire (cu instalația necesară) în care se fabrică pîine. In brutării miroase-a pîine nouă. DRAGOMIR, în POEZ. N. 199.
BRUTĂRÍE, (2) brutării, s. f. 1. Meseria de brutar. 2. Clădire în care se fabrică sau se vinde pâine. – Din brutar + suf. -ie.
brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (localuri) pl. brutăríi, art. brutăríile
brutăríe s. f., art. brutăría, g.-d. art. brutăríei; (magazine) pl. brutăríi, art. brutăríile
BRUTĂRÍE s. (Transilv. și Ban.) pecărie, (Mold. și Transilv.) pitărie, (înv.) magupie, (înv., în Mold.) formă. (A luat o pâine de la ~.)
BRUTĂRÍE ~i f. 1) Îndeletnicire de brutar. 2) Local unde se coace și/sau se vinde pâine. [Art. brutăria; G.-D. brutăriei; Sil. -ri-e] /brutar + suf.~ie
brutărie f. locul unde se face sau se vinde pâine.
brutăríe f. (d. brut). Vest. Localu în care se face orĭ se vinde pîne. – În est pitărie.
pităríe f. (d. pitar). Vechĭ. Rangu pitaruluĭ. Azĭ. Mold. Trans. Casă în care se face pîne. Meseria de a face pîne: a învăța pităria. – Mold. Pop. chitărie. Munt. brutărie.
BRUTĂRIE s. (Transilv. și Ban.) pecărie, (Mold. și Transilv.) pitărie, (înv.) magupie, (înv., în Mold.) formă. (A luat o pîine de la ~.)

brutărie dex

Intrare: brutărie
brutărie substantiv feminin