brutăreásă sf [At: ISPIRESCU, L. 359 / Pl: ~rese / E: brutar + -easă] 1 Femeie care fabrică pâine Si: brutăriță (1), (înv) jimblăreasă. 2 Femeie care vinde pâine Si: brutăriță (2), (înv) jimblăreasă. 3-4 Soție a brutarului (1-2) Si: brutăriță (3-4).

BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Femeie care fabrică sau vinde pâine; soția brutarului; jimblăreasă. – Brutar + suf. -easă.

BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Muncitoare care fabrică pîine; soția brutarului. Întîlni o brutăreasă care ștergea un cuptor. ISPIRESCU, L. 359.

BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Muncitoare care fabrică pâine; soția brutarului. – Din brutar + suf. -easă.

brutăreásă (rar) s. f., g.-d. art. brutărései; pl. brutărése

brutăreásă s. f., g.-d. art. brutărései; pl. brutărése

BRUTĂREÁSĂ s. (Transilv.) pecăriță, (Mold., Bucov. și Ban.) pităreasă, (înv.) pităríță. (~, nevasta brutarului.)

BRUTĂREÁSĂ ~ése f. 1) Lucrătoare specializată în fabricarea pâinii. 2) Vânzătoare într-o brutărie. 3) Soția brutarului. /brutar + suf. ~easă

brutár m. (d. brut 1). Cel ce face saŭ vinde pîne. – Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar.

BRUTĂREASĂ s. (Transilv.) pecăriță, (Mold., Bucov și Ban.) pităreasă, (înv.) pităriță. (~, nevasta brutarului.)