Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 901177:

BRÚSTURE, brusturi, s. m. Nume popular purtat de trei plante erbacee din familia compozeelor, cu frunze foarte mari și late, cu flori purpurii sau violete; cresc prin locuri necultivate și sînt folosite în popor pentru proprietățile lor medicinale (Lappa maior, Lappa minor și Lappa tomentosa); lipan. Vezi! de-aceea mătrăguna A-nvățat un brusture Să le spuie-n față una Care-o să le usture. TOPÎRCEANU, S. A. 68. Un șipot de apă... șerpuia printre brusturi și alte buruieni. ISPIRESCU, L. 230. Copilașul e ascuns sub o tufă de brusture, la răcoare, și plînge. ALECSANDRI, P. P. 309 (Notă). – Variantă: brústur (HOGAȘ, M. N. 84, ȘEZ. I 253) s. m.

Brustur dex online | sinonim

Brustur definitie