bruschéțe sf [At: DA / E: it bruschezza] Purtare aspră, lipsită de menajamente, față de cineva.

BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din it. bruschezza.

BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană, lipsită de menajamente față de cineva. – Din it. bruschezza.

BRUSCHÉȚE s. f. Comportare bruscă, purtare sau atitudine aspră; asprime. M-me Vintilă... către Corina, cu oarecare bruschețe: Vrei să-mi dai racheta? SEBASTIAN, T. 85.

BRUSCHÉȚE s. f. Purtare sau atitudine aspră, grosolană; asprime. – It. bruschezza.

bruschéțe s. f., art. bruschéțea, g.-d. art. bruschéței

bruschéțe s. f., art. bruschéțea, g.-d. art. bruschéței

bruschéțe s. f., g.-d. art. bruscheții (bruscheței); pl. -

Bruschețe ≠ amabilitate, curtoazie, gentilețe, menajament, politețe, galanterie

BRUSCHÉȚE s.f. Comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violență. [< it. bruschezza].

BRUSCHÉȚE s. f. comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violență. (< it. bruschezza)

BRUSCHÉȚE f. Comportare de om brutal; lipsă de delicatețe; grosolănie. [Art. bruschețea; G.-D. bruscheței; Sil. -che-țe] /<it. bruschezza