brusca vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: ~ schéz / E: fr brusquer] 1 A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente Si: a bruftui, a repezi. 2 A se purta violent cu cineva. 3 A grăbi desfășurarea unui eveniment.

bruscáre sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: brusca] (Rar) 1 Tratare cu asprime, fără menajamente Si: bruschețe. 2 Violență. 3 Forțare a desfășurării unui eveniment.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.

BRUSCÁRE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A trata cu asprime și fără menajamente; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. ◊ (Cu privire la procese care se desfășoară în timp) A grăbi, a pripi, a forța. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.

bruscá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruscheáză

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscắrii; pl. bruscắri

bruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, 3 sg. și pl. bruscheáză

bruscáre s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări

BRUSCÁ vb. 1. (pop. și fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ți-a vorbit frumos și tu l-ai ~.) 2. v. maltrata.

BRUSCÁRE s. 1. (pop. și fam.) bruftuire, bruftuluire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. v. maltratare.

A brusca ≠ a menaja

BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].

BRUSCÁRE s.f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. [< brusca].

BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)

A BRUSCÁ ~chéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfășurarea unor acțiuni) A accelera în mod forțat. /<fr. brusquer

bruscà v. 1. a trata într’un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita.

*bruschéz, a -cá v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță.

BRUSCA vb. 1. (pop. și fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ți-a vorbit frumos și tu l-ai ~.) 2. a brutaliza, a maltrata, (livr.) a molesta, (înv.) a maltratarisi. (O ~ sistematic.)

BRUSCARE s. 1. (pop. și fam.) bruftuire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. brutalizare, maltratare, (livr.) molestare. (~ soției.)