Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru brusc

brusc, brúscă [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pl: ~uști, -uște / E: fr brusque] 1 a Care se produce pe neașteptate Si: neașteptat, subit. 2 av În mod rapid Si: neașteptat, subit.
BRUSC, -─é, bru╚Öti, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe nea╚Öteptate, subit, dintr-odat─â. ÔÇô Din fr. brusque.
BRUSC, -─é, bru╚Öti, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe nea╚Öteptate, subit, dintr-o dat─â. ÔÇô Din fr. brusque.
BRUSC, -─é, bru╚Öti, -e, adj. 1. Nea╚Öteptat, subit. O mi╚Öcare brusc─â a corpului. Ôľş ╚śf├«r╚Öitul [nuvelei] e prea brusc, prea nea╚Öteptat. GHEREA, ST. CR. II 144. ÔŚŐ (Adverbial) ╚śi paianjeni╚Öul de stropi ne ├«nv─âlui brusc. SADOVEANU, N. F. 74. Tata face brusc un pas ├«napoi. SAHIA, N. 53. St├«nd nemi╚Öcat ├«n ├«ntuneric, Miron Iuga sim╚Ťi o ├«nfiorare parc─â s-ar fi l─âsat brusc un val de frig. REBREANU, R. II 160. 2. (Neobi╚Önuit) Aspru, strident. [Noaptea] cu clarobscur masc─â ur├«tul ╚Öi ╚Öterse formele prea bru╚Öte, MACEDONSKI, O. I 65.
BRUSC, -─é, bru╚Öti, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Nea╚Öteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Masc─â ur├ótul ╚Öi ╚Öterse formele prea bru╚Öte (MACEDONSKI). ÔÇô Fr. brusque.
brusc adj. m., pl. bruști; f. brúscă, pl. brúște
brusc adj. m., pl. bruști; f. sg. brúscă, pl. brúște
BRUSC adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. fulger─âtor, instantaneu, n─âprasnic, nea╚Öteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulger─âtor, spontan. (O reac╚Ťie ~.) 4. adv. v. deodat─â.
Brusc Ôëá lent, lin
BRUSC, -─é adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe nea╚Öteptate, deodat─â; precipitat, cu violen╚Ť─â, neprev─âzut. 2. (Rar) Iute, aspru, r─âstit. [Pl. -u╚Öti, -u╚Öte. / < it. brusco, fr. brusque].
BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque)
BRUSC ~scă (~ști, ~ște) și adverbial 1) Care se produce repede și pe neașteptate; fără pregătire prealabilă; neașteptat; subit. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate; brutal. A întrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque
brusc a. 1. aspru, iute: caracter brusc; 2. repede ╚Öi nea╚Öteptat: plecare brusc─â. ÔĽĹ adv. cu brusche╚Ť─â.
*brusc, -─â adj., pl. ╚Öt─ş, ╚Öte (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Vi┼ş, r─âpede: maniere bru╚Öte. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Brusche╚Ť─â, r─âstit: a r─âspunde brusc.
BRUSC adj., adv. 1. adj. inopinat, instantaneu, nea╚Öteptat, neprev─âzut, subit. (Plecarea lui ~.) 2. adj. fulger─âtor, instantaneu, n─âprasnic, nea╚Öteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulger─âtor, spontan. (O reac╚Ťie ~.) 4. adv. deodat─â, fulger─âtor, instantaneu, odat─â, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) t├«rla-m├«rla. (~ se ├«ntoarce spre el ╚Öi...)

Brusc dex online | sinonim

Brusc definitie

Intrare: brusc
brusc adjectiv