Dicționare ale limbii române

2 intrări

4 definiții pentru brunch

BRUNCH, brunch-uri, s. n. Masă luată între micul dejun și prânz. [Pr.: branč] – Cuv. engl.
brunch (angl.) [pron. branč] s. n., art. brunch-ul; pl. brunch-uri
BRUNCH [BRĂNCI] s. n. masa de dimineață luată mai târziu, ținând loc atât de mic dejun cât și de prânz. (< engl. brunch)
brunch s. n. (anglicism) ◊ „A fost invitat la un brunch (ceva între mic dejun și prânz) cu și la Andrei Codrescu” R.lit. 1521 IV 93 p. 12 [pron. bránci] (din engl. brunch (1970), abreviere din br[eakfast + l]unch; PN 1987)

Brunch dex online | sinonim

Brunch definitie

Intrare: brunch
brunch
Intrare: brunch (-)
brunch -