brunare definitie

2 intrări

19 definiții pentru brunare

bruna vt [At: LTR / Pzi: ~néz / E: fr brunir] A acoperi chimic o piesă de metal cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune.
brunáre sf [At: LTR / Pl: ~nări / E: bruna] 1 Acoperire chimică cu oxizi pentru a feri de coroziune. 2 Strat protector de oxizi Cf bruna.
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare brună pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. – V. bruna.
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. (Cu privire la fier sau oțel) A acoperi, pe cale chimică, cu un strat de oxizi, cu scopul de a-l proteja împotriva acțiunii dăunătoare a aerului, a apï sau a soluțiilor saline. (Refl. pas.) Armamentul portativ se brunează de obicei pe toate suprafețele exterioare.
BRUNÁ, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi, pentru a le feri de coroziune. – Fr. brunir.
BRUNÁRE s. f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei.
bruná (a ~) vb., ind. prez. 3 bruneáză
brunáre s. f., g.-d. art. brunắrii
bruná vb., ind. prez. 1 sg. brunéz, 3 sg. și pl. bruneáză
brunáre s. f., g.-d. art. brunării
BRUNÁRE s. v. brunaj.
BRUNÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi pe cale chimică oțelul sau fierul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. [< fr. brunir].
BRUNÁRE s.f. Acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunaj. [< bruna].
BRUNÁ vb. tr. a acoperi oțelul, cuprul cu un strat de oxizi împotriva coroziunii. (< fr. brunir)
A BRUNÁ ~éz tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de oxizi de culoare brună (pentru a proteja de coroziune). /<fr. brunir
BRUNARE s. (TEHN.) brunaj. (~ unei piese de cupru.)

brunare dex

Intrare: bruna
bruna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: brunare
brunare substantiv feminin