brun, brúnă [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr brun] 1 a Cafeniu închis. 2 sn Culoare cafenie închisă. 3 a (D. oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. Codrule... Eu văd numai pete roșii-brune. Dar jalea vestitelor oști Doar tu o poți spune. BENIUC, V. 97. ◊ (Poetic) Și la vintul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună. EMINESCU, O. I 44. 2. (Despre oameni) Cu părul negru și (mai ales) cu tenul negricios; brunet, oacheș. Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă. NEGRUZZI, S.I 327.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Cu părul negru și cu tenul negricios; oacheș. – Fr. brun.

brun1 adj. m., pl. bruni; f. brúnă, pl. brúne

brun2 s. n.

brun adj. m., pl. bruni; f. sg. brúnă, pl. brúne

BRUN adj. v. brunet.

Brun ≠ blond

BRUN, -Ă adj., s.n. Cafeniu-închis. // adj., s.m. și f. (Om) cu părul negru, cu ten negricios; brunet, oacheș. [< it. bruno, fr. brun].

BRUN, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-închis. II. adj., s. m. f. (om) cu părul negru și ten negricios; brunet, oacheș. (< fr. brun)

BRUN1 n. Culoare cafenie-închisă. /<fr. brun

BRUN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoare cafenie-închisă. 2) (despre persoane) Care are tenul și părul întunecat; negricios; smead; smolit. /<fr. brun

brun a. 1. de coloare galbenă închisă bătând în negru; 2. cu părul brun.

*brun, -ă adj. (fr. brun, it. bruno, d. vgerm. brun, ngerm. braun). Cafeniŭ bătînd în negru. Cu ochiĭ brunĭ (căpriĭ saŭ negri), oacheș. Subst. Om oacheș.

BRUN adj. brunet, negricios, oacheș, tuciuriu, (rar) țigănatic, țigănos, (înv. și pop.) smolit, (pop.) negriu, (reg.) negros, (Transilv.) bărnaci, (glumeț sau ir.) balaoacheș. (Om ~; față ~.)

brun-roșiétic, -ă adj. Nuanță de maron ◊ „Începând cu 1969, anul când au apărut primele simptome ale catastrofalei secete din Africa, în America Centrală și de Nord au fost înregistrate particule de praf brun-roșietic de proveniență sahariană – fenomen pus în legătură de către specialiști cu serioase perturbări climatice.” Sc. 29 XII 74 p. 5 (din brun + roșietic)

cărbune brun, (engl.= brown coal) var. de cărbune de pamânt inf. Caracterizat printr-un conținut ridicat în C (60-78%) și putere calorică ridicată (12 500-24 000 Kj/kg). C.b. au culori de la brun la negru și luciu variabil (de la pământos la mat și lucios) G: 1,2-1,4 și D: 2-2,5. Unii c.b. sunt cocsificabili. În România, se găsesc în baz. Comănești, Bozovici și Codlea-Vulcan.

BRUN, -Ă (< fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-închis. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu părul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oacheș, smead, negricios. 3. S. f. Brună de Maramureș = rasă autohtonă de taurine, formată (începînd din 1881) prin încrucișarea de absorbție a animalelor din rasa de munte (mocăniță) cu tauri schwyz; este de culoare brună cu nuanțe de la brun-argintiu pînă la brun-închis, crescută pentru producția mixtă (lapte-carne).