brumátic, ~ă a [At: DA ms / V: ~ tec / Pl: ~ici, ~ ice / E: brumă + -atic] 1 (Rar; d. timp) în care cade des bruma Cf brumos. 2 (Pex) Friguros.

BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -ce, adj. (Rar) Cu brumă; p. ext. friguros, geros. – Brumă + suf. -atic.

BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -e, adj. (Rar) Aducător de brumă; rece, friguros. E toamnă, toamnă, cu nopțile tot mai lungi și mai brumatice. CONTEMPORANUL, VII 503.

BRUMÁTIC, -Ă, brumatici, -e, adj. (Rar) Aducător de brumă; rece, friguros. – Din brumă1 + suf. -atic.

brumátic (rar) adj. m., pl. brumátici; f. brumátică, pl. brumátice

brumátic adj. m., pl. brumátici; f. sg. brumátică, pl. brumátice

BRUMÁTIC ~că (~ci, ~ce) (despre vânt, timp etc.) Care prevestește frig și brumă; aducător de brumă. /brumă + suf. ~atic