Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru bruma

brumá [At: IORGA, S. D. XIII, 50 / Pzi: ~ ează / E: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 vtr A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.
br├║m─â sf [At: CORESI, PS. 437 / Pl: ~e, (rar) ~i / E: lat bruma] 1 Rou─â ├«nghe╚Ťat─â pe plante, pe p─âm├ónt etc. 2 (Pfm; ├«s) B─âtut de ~ Holtei b─âtr├ón. 3 (Fig; ├«e) Ce (sau c├ót─â) ~ (de) Cantitate mic─â, ce dispare u╚Öor. 4 (Pan) Strat fin, alburiu, care acoper─â prunele sau strugurii. 5 (Pop) Chiciur─â.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A c─âdea brum─â (1). 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu brum─â (1) sau cu ceva care seam─ân─â cu bruma. ÔÇô Din brum─â.
BR├ÜM─é, brume, s. f. 1. Cristale fine de z─âpad─â care se formeaz─â noaptea (├«n anotimpurile de tranzi╚Ťie) prin ├«nghe╚Ťarea vaporilor de ap─â din atmosfer─â ╚Öi care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciur─â. 3. Strat fin, alburiu, care acoper─â unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mic─â de... ÔÇô Lat. bruma.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A c─âdea brum─â (1). 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu brum─â (1) sau cu ceva care seam─ân─â cu bruma. ÔÇô Din brum─â.
BR├ÜM─é, brume, s. f. 1. Cristale de z─âpad─â care se formeaz─â noaptea (├«n anotimpurile de tranzi╚Ťie) prin ├«nghe╚Ťarea vaporilor de ap─â din atmosfer─â ╚Öi care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciur─â. 3. Strat fin, alburiu, care acoper─â unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mic─â de... ÔÇô Lat. bruma.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. 1. Intranz. A c─âdea brum─â. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brum─â. Verde frunzu╚Ť─â... C├«t o ninge ╚Ö-o brumeaz─â, Ea e tot m├«ndr─â ╚Öi crea╚Ť─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 21. ÔŚŐ Fig. Peste mun╚Ťii bruma╚Ťi de lun─â era o t─âcere tare ca piatra, o t─âcere pustie. DAN, U. 207.
BR├ÜM─é2 s. f. (Fran╚Ťuzism rar) Cea╚Ť─â, negur─â. ├Än ocolul din fa╚Ť─â, pe bruma c─âzut─â din str─âlucirea lunii, se deslu╚Öeau p├«n─â ╚Öi umbra ╚Öi tremurarea firelor de paie, ├«mpr─â╚Ötiate de v├«nt. CAZABAN, V. 118.
BR├ÜM─é1 s. f. 1. Rou─â ├«nghe╚Ťat─â (care se a╚Öaz─â pe plante, pe p─âm├«nt, pe suprafa╚Ťa corpurilor libere). Venise toamna... Erau nop╚Ťi reci, cu brum─â ╚Öi cu neguri. PAS, L. I 122. La umbr─â ├«ns─â-i frig ╚Öi-acuma ╚śi noaptea tot mai cade bruma. IOSIF, PATR. 80. Vezi, r├«ndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-a╚Öaz─â bruma peste vii ÔÇô De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. Lunca b─âtut─â de brum─â acum pare ruginit─â. ALECSANDRI, P. A. 111. ÔŚŐ Expr. (Despre oameni) A fi b─âtut de brum─â = a avea p─ârul c─ârunt, a fi b─âtr├«n. ÔŚŐ Compus: (regional) floarea-brumei = br├«ndu╚Ö─â. Leona are obicei de str├«nge, toamna, cepe de br├«ndu╚Ö─â, care la noi se cheam─â ┬źfloarea- brumei┬╗. SADOVEANU, N. F. 35. ├Än jurul lor r─âs─âreau ici-colo, din ╚Ťarina s─ârac─â, br├«ndu╚Öe, florile-brumei. SADOVEANU, F. J. 364. ÔÖŽ Fig. R─âceal─â, ├«nghe╚Ť. La t├«mple mi s-a str├«ns p─ârul c─ârunt... Dar t├«n─âr s├«nt... Pe inima mea bruma nu se las─â. BENIUC, ├«n POEZ. N. 65. 2. (Popular) Chiciur─â, promoroac─â. Geril─â... tr├«nte╚Öte o brum─â pe pere╚Ťi de trei palme de groas─â. CREANG─é, P. 254. Deodat─â, la gura cuptorului se f─âcu brum─â. ISPIRESCU, P. 323. Prim─âvar─â, muma noastr─â, Sufl─â bruma din fereastr─â ╚śi z─âpada de pe coast─â. ALECSANDRI, P. P. 287. 3. Strat alburiu ca o brum─â (1) care acoper─â unele fructe (prune, struguri etc.). Strugurii... ├«mfla╚Ťi stau ├«n soare. Vine╚Ťi cu brum─â s├«nt unii, iar al╚Ťii cu boabele galbene c-aurul. EMINESCU, O. IV 179. 4. Fig. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Cantitate mic─â. Am secerat bruma asta de gr├«u. PREDA, ├Ä. 19. ├Än spatele casei-co╚Öarul pentru vite, hambarul pentru ╚Ťinut bruma de gr├«u. STANCU, D. 19. ÔŚŐ Expr. Ce bruma... sau bruma ce... sau ce brum─â de... = pu╚Ťin, nimica toat─â. Aha, d-aia aduse╚Öi ╚Öi c─âru╚Ťa de la conac?... S─â ├«ncarci ├«n ea ╚Öi bruma ce mai avem? PAS, L. I 29. S─â sta╚Ťi aici, s─â p─âzi╚Ťi casa ╚Öi ce bruma mai avem. CARAGIALE, S. 26. Le-am pl─âm─âdit cu ce brum─â de ╚Ötiin╚Ť─â am putut ╚Öi eu s─â adun, din studie ╚Öi c─âl─âtorii. ODOBESCU, S.II 235.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A c─âdea brum─â. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brum─â. ÔÇô Din brum─â1.
BR├ÜM─é1 s. f. 1. Cristale de ghea╚Ť─â care se formeaz─â noaptea pe plante, pe p─âm├ónt sau pe suprafa╚Ťa corpurilor libere, ├«n urma sc─âderii temperaturii sub zero grade. ÔŚŐ Compus: (reg.) floarea-brumei = br├óndu╚Ö─â. 2. (Pop.) Chiciur─â, promoroac─â. 3. Strat fin alburiu care acoper─â unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mic─â de... ÔŚŐ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce brum─â de... = nimica toat─â, pu╚Ťin. ÔÇô Lat. bruma.
BR├ÜM─é2 s. f. (Fran╚Ťuzism) Cea╚Ť─â, negur─â. ÔÇô Fr. brume.
brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
br├║m─â s. f., g.-d. art. br├║mei; pl. br├║me
!floárea-brúmei (plantă) s. f. art., g.-d. art. flórii-brúmei
brumá vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
br├║m─â s. f., g.-d. art. br├║mei; pl. br├║me
floárea-brúmei s. f.
BRÚMĂ s. 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. și Bucov.) chidă. (S-a lăsat ~ peste câmpii.) 2. v. pruină. 3. (prin Mold.) promoroacă. (~ formată pe vas de o băutură rece.)
BRÚMĂ s. v. chiciură, promoroacă.
FLOAREA-BRÚMEI s. v. brândușă.
br├║m─â (br├║me), s. f. ÔÇô 1. Chiciur─â, promoroac─â. ÔÇô 2. Strat fin str─âlucitor care acoper─â unele fructe proaspete, c├«nd s├«nt gata coapte. ÔÇô 3. (├Än expresia ce bruma) Nimic, cantitate ne├«nsemnat─â, mic─â. ÔÇô Mr., megl. brum─â. Lat. br┼źma ÔÇ×timp de iarn─âÔÇŁ (Diez, Gramm., I, 91; Pu╚Öcariu 224; REW 1335; Candrea-Dens., 185; DAR); cf. alb. brum├ź ÔÇ×chiciur─âÔÇŁ (Meyer 49), fr. brume, cat. broma, prov., sp., port. bruma; ├«n general ├«n rom. cu sensul de ÔÇ×cea╚Ť─âÔÇŁ. Der. bruma, vb. (a acoperi cu chiciur─â); brumar, s. m. (brumar mic, octombrie; brumar mare, noiembrie); brum─ârel, adj. (cenu╚Öiu); brum─ârel, s. m. (octombrie); brum─ârele, s. f. pl. (plant─â ornamental─â, Phlox paniculata); brum─âriu, adj. (cenu╚Öiu; varietate de struguri); brumat, adj. (acoperit cu chiciur─â; cenu╚Öiu; prost dispus); brumatic, adj. (friguros); brumos, adj. (rece, acoperit cu brum─â fin─â, ce╚Ťos); ├«mbruma, vb. (a acoperi cu chiciur─â).
A BRUMÁ ~eáză 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă
BR├ÜM─é ~e f. Strat sub╚Ťire care se depune pe p─âm├ónt, pe plante ╚Öi pe alte obiecte din natur─â, const├ónd din cristale mici de z─âpad─â formate ├«n nop╚Ťile reci (de toamn─â) prin ├«nghe╚Ťarea vaporilor de ap─â din atmosfer─â. * B─âtut de ~ a) ├«nghe╚Ťat ├«n urma brumei; b) albit; ├«nc─ârun╚Ťit. 2) Strat fin alburiu care acoper─â unele fructe sau unele plante. 3) fig. Cantitate mic─â (de ceva); pic. ~ de ├«nv─â╚Ť─âtur─â. [G.-D. brumei] /<lat. bruma
brumà v. a cădea sau a bate bruma.
brum─â f. 1. rou─â alb─â ce ├«nghia╚Ť─â peste noapte; 2. praf alb, u╚Öor ╚Öi fin, ce acopere unele fructe; 3. fig. foarte pu╚Ťin, mai nimic: o brum─â de ├«nv─â╚Ť─âtur─â. [Lat. BRUMA, solsti╚Ťiu de iarn─â, iarn─â: sÔÇÖa luat efectul pentru cauza].
br├║m─â f., pl. e (lat. bruma, ─şarn─â, contras din *br├ęvima, din brevissima [dies], cea ma─ş scurt─â [zi], apo─ş ╚Öi ÔÇ×brum─âÔÇŁ, dup─â pruina, brum─â; it. pv. sp. pg. bruma, fr. brume). Ro┼ş─â ├«nghe╚Ťat─â (care acopere natura ca o hain─â alb─â ╚Öi sup╚Ťire). Un fel de praf albic─şos care acoper─â unele poame (prunele, struguri─ş). Abur depus pe lucrurile netede ╚Öi rec─ş c├«nd sufli pe ele. ÔÇô Fig. Iron. Spo─şal─â, pospa─ş, ma─ş nimic: o brum─â de ├«nv─â╚Ť─âtur─â.
brum├ęz v. intr. (d. brum─â). Uzitat la pers. III: brumeaz─â, cade bruma: a brumat ast─â-noapte. V. tr. Acoper cu brum─â: florile sÔÇÖa┼ş ofilit, c─â le-a brumat. ÔÇô ╚śi imbr- (ca v. tr.).
BRUMĂ s. 1. (MET.) (rar) promoroacă, (Olt., Ban. și Bucov.) chidă. (S-a lăsat ~ peste cîmpii.) 2. (BOT.) pruină, (Mold.) promoroacă. (~ care acoperă unele fructe.) 3. (prin Mold.) promoroacă. (~ formată pe vas de o băutură rece.)
brum─â s. v. CHICIUR─é. PROMOROAC─é.
floarea-brumei s. v. BR├ÄNDU╚ś─é.
BRUM/─é, subst. 1. ÔÇô fam., act; -─ârescu, 2. Brum/ela, R. (17 B II 80); -alin s. (16 B I 11). 3. Brume╚Ö (16 B III 180); Brum/e╚Öti t. (Dr─âg). 4. Brumu╚Öescu pr. munt. 1S16. 5. Brumaru, C. (AO XVI 369) < subst. brumar.

Bruma dex online | sinonim

Bruma definitie

Intrare: brum─â
brum─â substantiv feminin
Intrare: bruma
bruma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Brum─â
Brum─â
Intrare: floarea-brumei
floarea-brumei substantiv feminin articulat (numai) singular