brum sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: ger Brummen] Perturbație într-un sistem de transmisie audio, ca un zgomot de frecvență joasă suprapus peste semnalul util.

BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen.

brum s. n.

BRUM s. n. zgomot perturbator la ieșirea amplificatoarelor de audiofrecvență, datorat alimentării lor de la rețeaua de curent electric alternativ. (< germ. Brummen)