bruiaj definitie

9 definiții pentru bruiaj

bruiáj sn [At: LTR / P: bru-iaj / Pl: ~e / E: fr brouillage] 1-2 Bruiere (1-2).
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. [Pr.: bru-iaj] – Din fr. brouillage.
BRUIÁJ s. n. Faptul de a bruia. – Fr. brouillage.
bruiáj s. n., pl. bruiáje
bruiáj s. n. (sil. -iaj), pl. bruiáje
BRUIÁJ s. (FIZ.) bruiere. (~ul unui post de radio.)
BRUIÁJ s.n. Perturbare a audițiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de undă respectivă. [Cf. fr. brouillage].
BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. (< fr. brouillage)

bruiaj dex

Intrare: bruiaj
bruiaj substantiv neutru
  • silabisire: -iaj