16 definiții pentru bruftuluială
bruftuiálă sf [At: I. CR. III, 376 / V: ~tului ~ / Pl: ~ieli / E: bruftui + -eală] 1 (Reg) Pastă moale, din pământ, apă și baligă, care folosește la lipitul caselor (mai ales pe dușmea). 2 (Reg) Opăreală cu apă. 3 (Reg; pex) Uncrop. 4 (Fig) Ocară. bruftuluiálă sf vz bruftuială BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli,
s. f. (
Reg. și
fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [
Pr.: -tu-ia-. –
Var.:
bruftuluiálă s. f.] –
Bruftui +
suf. -eală.
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială. BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli,
s. f. (
Reg. și
fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [
Pr.: -tu-ia-. –
Var.:
bruftuluiálă s. f.] –
Bruftui +
suf. -eală.
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială. BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli,
s. f. Ceartă, ocară; bruscare. Se mai alegea omul și cu bruftuiala gospodarului curții cu gardul năruit. PAS, Z. I 107. De vorbă rea am fugit... și de bruftuialâ și de stăpîni. PAS, L. I 146. ♦ Bătaie. Că el. Ștefan, le-a dat [turcilor] o bruftuială, de-or pomeni-o. ISPIRESCU, la TDRG.
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli,
s. f. (
Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din
bruftui +
suf. -eală.
bruftuiálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. bruftuiélii;
pl. bruftuiéli
bruftuiálă s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli bruftueală f.
1. tencueală;
2. fig. (și ironic) ocară, bătaie: Ștefan a dat Turcilor o bruftueală... ISP.
bruftuĭálă f., pl. elĭ Acțiunea de a bruftui. Bruft, tencuĭală saŭ pavimentu: lipise cu bruftuĭală pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trînteală. V.
muruĭală. bruftuială, bruftuieli,
s. f. 1. bătaie.
2. dojană aspră.
bruftuluială, bruftuluieli
s. f. v.
bruftuială Bruftuluială dex online | sinonim
Bruftuluială definitie
Intrare: bruftuială
bruftuială substantiv feminin