Definiția cu ID-ul 901089:
BRUFTUÍ, bruftuiesc,
vb. IV.
Tranz. 1. (
Mold.)
A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui.
2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre, a vorbi pe un ton aspru, a ocărî; a repezi, a brusca. Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că eu face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.
Bruftului dex online | sinonim
Bruftului definitie