bruftuială definitie

16 definiții pentru bruftuială

bruftuiálă sf [At: I. CR. III, 376 / V: ~tului ~ / Pl: ~ieli / E: bruftui + -eală] 1 (Reg) Pastă moale, din pământ, apă și baligă, care folosește la lipitul caselor (mai ales pe dușmea). 2 (Reg) Opăreală cu apă. 3 (Reg; pex) Uncrop. 4 (Fig) Ocară.
bruftuluiálă sf vz bruftuială
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg. și fam.) Faptul de a bruftui. ♦ Bătaie dată cuiva. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: bruftuluiálă s. f.] – Bruftui + suf. -eală.
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. Ceartă, ocară; bruscare. Se mai alegea omul și cu bruftuiala gospodarului curții cu gardul năruit. PAS, Z. I 107. De vorbă rea am fugit... și de bruftuialâ și de stăpîni. PAS, L. I 146. ♦ Bătaie. Că el. Ștefan, le-a dat [turcilor] o bruftuială, de-or pomeni-o. ISPIRESCU, la TDRG.
BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală.
bruftuiálă (fam.) s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli
bruftuiálă s. f., g.-d. art. bruftuiélii; pl. bruftuiéli
BRUFTUIÁLĂ s. v. bătaie.
bruftueală f. 1. tencueală; 2. fig. (și ironic) ocară, bătaie: Ștefan a dat Turcilor o bruftueală... ISP.
bruftuĭálă f., pl. elĭ Acțiunea de a bruftui. Bruft, tencuĭală saŭ pavimentu: lipise cu bruftuĭală pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, trînteală. V. muruĭală.
bruftuia s. v. BĂTAIE.
bruftuială, bruftuieli, s. f. 1. bătaie. 2. dojană aspră.
bruftuluială, bruftuluieli s. f. v. bruftuială

bruftuială dex

Intrare: bruftuială
bruftuluială
bruftuială substantiv feminin