Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru bruftuial─â

bruftuiálă sf [At: I. CR. III, 376 / V: ~tului ~ / Pl: ~ieli / E: bruftui + -eală] 1 (Reg) Pastă moale, din pământ, apă și baligă, care folosește la lipitul caselor (mai ales pe dușmea). 2 (Reg) Opăreală cu apă. 3 (Reg; pex) Uncrop. 4 (Fig) Ocară.
bruftuluiálă sf vz bruftuială
BRUFTUI├üL─é, bruftuieli, s. f. (Reg. ╚Öi fam.) Faptul de a bruftui. ÔÖŽ B─âtaie dat─â cuiva. [Pr.: -tu-ia-. ÔÇô Var.: bruftului├íl─â s. f.] ÔÇô Bruftui + suf. -eal─â.
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.
BRUFTUI├üL─é, bruftuieli, s. f. (Reg. ╚Öi fam.) Faptul de a bruftui. ÔÖŽ B─âtaie dat─â cuiva. [Pr.: -tu-ia-. ÔÇô Var.: bruftului├íl─â s. f.] ÔÇô Bruftui + suf. -eal─â.
BRUFTULUIÁLĂ s. f. v. bruftuială.
BRUFTUI├üL─é, bruftuieli, s. f. Ceart─â, ocar─â; bruscare. Se mai alegea omul ╚Öi cu bruftuiala gospodarului cur╚Ťii cu gardul n─âruit. PAS, Z. I 107. De vorb─â rea am fugit... ╚Öi de bruftuial├ó ╚Öi de st─âp├«ni. PAS, L. I 146. ÔÖŽ B─âtaie. C─â el. ╚śtefan, le-a dat [turcilor] o bruftuial─â, de-or pomeni-o. ISPIRESCU, la TDRG.
BRUFTUI├üL─é, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceart─â, ocar─â; bruscare. ÔÖŽ B─âtaie. ÔÇô Din bruftui + suf. -eal─â.
bruftui├íl─â (fam.) s. f., g.-d. art. bruftui├ęlii; pl. bruftui├ęli
bruftui├íl─â s. f., g.-d. art. bruftui├ęlii; pl. bruftui├ęli
BRUFTUIÁLĂ s. v. bătaie.
bruftueal─â f. 1. tencueal─â; 2. fig. (╚Öi ironic) ocar─â, b─âtaie: ╚śtefan a dat Turcilor o bruftueal─â... ISP.
bruftu─ş├íl─â f., pl. el─ş Ac╚Ťiunea de a bruftui. Bruft, tencu─şal─â sa┼ş pavimentu: lipise cu bruftu─şal─â pe jos (VR. 11, 1911, 254). Fig. Bruscare, tr├«nteal─â. V. muru─şal─â.
bruftuial─â s. v. B─éTAIE.
bruftuial─â, bruftuieli, s. f. 1. b─âtaie. 2. dojan─â aspr─â.
bruftuluial─â, bruftuluieli s. f. v. bruftuial─â

Bruftuial─â dex online | sinonim

Bruftuial─â definitie

Intrare: bruftuial─â
bruftuluial─â
bruftuial─â substantiv feminin