Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru bruft

bruft sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă).
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuial─â aruncat─â pe perete cu mistria (╚Öi ne├«ntins─â). ÔÇô Et. nec.
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuial─â aruncat─â pe perete cu mistria (╚Öi ne├«ntins─â). ÔÇô Et. nec.
BRUFT, brufturi, s. n. (Mold.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria.
BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuial─â aruncat─â pe perete ╚Öi ne├«ntins─â cu mistria. ÔÇô Postverbal al lui bruftui.
bruft (reg.) s. n., pl. br├║fturi
bruft s. n., pl. br├║fturi
bruft (br├║fturi), s. n. ÔÇô V─âruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft ÔÇ×ac╚Ťiunea de a uda podeaua cu ap─âÔÇŁ (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, ├«l pune ├«n leg─âtur─â cu pol. obrzuci─ç, din sl. rjutiti ÔÇ×a z─âceaÔÇŁ. ÔÇô Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a v─ârui; a brusca); bruftu(lu)ial─â, s. f. (v─âruit; dojan─â, ceart─â). Iordan, BF, II, 192, consider─â bruftui drept crea╚Ťie expresiv─â; ├«n ce ne prive╚Öte, credem c─â este expresiv─â numai ad─âugarea grupului lu, la var.
bruft n. lutul moale ce zidarul arunc─â pe perete. [Origin─â necunoscut─â].
bruft n., pl. ur─ş (cp. cu praftur─â). Prima tencuial─â nenetezit─â aruncat─â pe zid.

Bruft dex online | sinonim

Bruft definitie

Intrare: bruft
bruft substantiv neutru