Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru brudnic

br├║dnic, ~─â a [At: DA / Pl: ~ici, ~ ice / E: brud(iu) + -nic] 1-2 (Reg) Brudiu (1-2).
BR├ÜDNIC, -─é, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. ÔÇô Brud[iu] + suf. -nic.
BR├ÜDNIC, -─é, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. ÔÇô Brud[iu] + suf. -nic.
BRÚDNIC1, brudnici, s. m. Brudar. Brudnicul cel vechi s-a mirat de asemenea plată, cum nu primise niciodată într-un veac de om de cînd trăia la acel vad. SADOVEANU, N. P. 151.
BR├ÜDNIC2, -─é, brudnici, -e, adj. (Regional) Brudiu. Dar unde-s brudnicii copii ╚śi unde-s r├«setele lor? IOSIF, PATR. 8. Se alint─â ca o copil─â brudnic─â. NEGRUZZI, S. III 50.
BR├ÜDNIC1, brudnici, s. m. (Reg.) Brudar. ÔÇô Din brod + suf. -nic.
BR├ÜDNIC2, -─é, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. ÔÇô Din brud[iu] + suf. -nic.
br├║dnic adj. m., pl. br├║dnici; f. sg. br├║dnic─â, pl. br├║dnice
BRÚDNIC adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.
BRÚDNIC s. v. podar.
brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copil─â brudnic─â NEGR. [╚śi brodiu, brudiu, origin─â necunoscut─â].
brudnic adj. v. MIC. NEVÎRSTNIC. TÎNĂR.
brudnic s. v. PODAR.

Brudnic dex online | sinonim

Brudnic definitie

Intrare: brudnic
brudnic adjectiv