brudiu definitie

14 definiții pentru brudiu

brúdiu, -ie a [At: DOSOFTEI, V. S. 85/12 / V: bród~, ~ iv, ~ă / E: nct] 1 (Îrg; d. animale) Tânăr. 2 (D. adulți; d. minte) Copilăros. 3 (Pex) Nătărău. 4 (Îrg) Frumos.
BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe] – Et. nec.
BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. – Et. nec.
BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Regional) Tînăr, nevîrstnic, necopt (la minte). Crud la trup și brudiu la minte. SBIERA, P. 152. Fost-am tînăr și brudiu, Pare-mi rău, ș-amu-i tîrziu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. ◊ (Substantivat) Au început, ca un brudiu ce era, să ceară de la pasăre pistolașul. SBIERA, P. 70.
BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic.
brúdiu (reg.) [diu pron. dĭu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi
brúdiu [-diu pron. -diu]/brudíu adj. m., f. brúdie (sil. -di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi
BRUDÍU adj. v. mic, nevârstnic, tânăr.
BRUDÍU ~e (~i) pop. Care este prea tânăr; necopt la minte; fără experiență. [Sil. bru-diu; Acc. și brúdiu] /Orig. nec.
brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută].
brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic.
brudiu adj. v. MIC. NEVÎRSTNIC. TÎNĂR.
brudíu, brudie, adj. – (reg.) Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea, 1906; Papahagi, 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea, 1906). – Et. nec. (MDA, NDU).
brudíu, brudie, adj. – Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea 1906; Papahagi 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea 1906). – Et. nec. (MDA, NDU).

brudiu dex

Intrare: brudiu
brudiu adjectiv
  • pronunție: -diu pr. -dĭu