bruci vt [At: N. REV. R. 85 / V: bruși / Pzi: ~ ucesc / E: brucă + -i] 1 (Rar) A împunge cu bruca. 2 A ațâța focul (cu bruca). 3 A lovi cu bâta sau cu degetul în cineva Si: a ghionti, a înghionti, a îndemna.

brucí, brucésc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge.

brucésc v. tr. Lovesc c’un par saŭ c’un drug ca să rămîie o gaură în care să arunc sămînța. V. pitonog.