bruș sm [At: POMPILIU, B. 1006 / V: (reg) ~uj / Pl: ~i / E: nct] 1 (Reg) Bucată (rotundă) de pământ (zăpadă, etc.) Si: boț, bulgăre, cocoloș. Cf bolovan, bord, bordan, glod, grunz. 2 (Bot; reg) Negrușcă (Nigella avensis).

BRUȘ, bruși, s. m. (Transilv., Ban., Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.

BRUȘ, bruși, s. m. (Reg.) Bulgăre de pământ. ♦ Cocoloș. – Sb. brus.

bruș (reg.) s. m., pl. bruși

bruș s. m., pl. bruși

BRUȘ s. v. bulgăre, cernușcă, cocoloș, negrușcă.

bruș (brúși), s. m. – 1. Bulgăre, cocoloș. bucată. – 2. Tocilă. – Var. brus. Sl. (cf. bg. bruš, sb., cr., slov., ceh., pol. brus „tocilă”), v. Cihac, II, 29. – Der. bruși, vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă).

bruș m. Tr. bulgăre: bruș de pământ. [Cf. rus. BRUȘATI, a fărăma].

bruș m. (d. brușĭ, pl. luĭ brus). Trans. Bulgăre (de pămînt, de sare). Boț (de brînză) orĭ codru de mămăligă.

bruș s. v. BULGĂRE. CERNUȘCĂ. COCOLOȘ. NEGRUȘCĂ.

bruș, s.m. – v. bruj („bulgăre, cocoloș”).

bruș, s.m. – v. bruj.