12 definiții pentru bruș
bruș sm [At: POMPILIU, B. 1006 / V: (reg) ~uj / Pl: ~i / E: nct] 1 (Reg) Bucată (rotundă) de pământ (zăpadă, etc.) Si: boț, bulgăre, cocoloș. Cf bolovan, bord, bordan, glod, grunz. 2 (Bot; reg) Negrușcă (Nigella avensis). BRUȘ, bruși,
s. m. (
Transilv.,
Ban.,
Bucov.) Bulgăre de pămînt. Și pleacă ea, cu-o falcă-n cer, cu alta-n pămînt, c-una brușii măturînd, cu-alta stele culegînd. RETEGANUL, P. I 39. ♦ Cocoloș. Știau... că dacă stăpînul casei... va avea și numai un bruș de mămăligă, nu-l va mînca fără ei. RETEGANUL, P. III 82.
BRUȘ, bruși,
s. m. (
Reg.) Bulgăre de pământ. ♦ Cocoloș. –
Sb. brus. bruș (
reg.)
s. m.,
pl. bruși
BRUȘ s. v. bulgăre, cernușcă, cocoloș, negrușcă.
bruș (brúși), s. m. –
1. Bulgăre, cocoloș. bucată. –
2. Tocilă. –
Var. brus.
Sl. (
cf. bg. bruš,
sb.,
cr.,
slov.,
ceh.,
pol. brus „tocilă”),
v. Cihac, II, 29. –
Der. bruși,
vb. (a se bate cu bulgări de zăpădă).
bruș m. Tr. bulgăre: bruș de pământ. [Cf. rus. BRUȘATI, a fărăma].
bruș m. (d. brușĭ, pl. luĭ brus). Trans. Bulgăre (de pămînt, de sare). Boț (de brînză) orĭ codru de mămăligă.
bruș s. v. BULGĂRE. CERNUȘCĂ. COCOLOȘ. NEGRUȘCĂ. bruș, s.m. – v. bruj („bulgăre, cocoloș”). Bruș dex online | sinonim
Bruș definitie