brotăcel definitie

12 definiții pentru brotăcel

brotăcél sm [At: COSTINESCU / V: ~tocél, brut~, brost~, burăt~ / E: brotac + -el] 1 (Zlg) Brotac. 2 (Orn) Florinte.
BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.
BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.
BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. Un brotăcel cerea ploaie, lipit pe o frunză de porumb. SANDU-ALDEA, D. P. 20. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, L. 292. 2. (Ornit.) Florinte. Vrăbiile limbute ciripesc și... brotăcelul cîntă, vesel înturnarea zilelor calde. ODOBESCU, S. III 77.
BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. 2. (Ornit.) Florinte.
brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii
brotăcél s. m., pl. brotăcéi, art. brotăcéii
BROTĂCÉL s. v. florean, florinte.
BROTĂCÉL s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.
BROTĂCEL s. (ZOOL.; Hyla arborea) broatec, brotac, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.
brotăcel s. v. FLOREAN. FLORINTE.
brotăcel, brotăcei s. m. (dim.) copil mic.

brotăcel dex

Intrare: brotăcel
brotăcel substantiv masculin