broscăriță definitie

10 definiții pentru broscăriță

broscăríță sf vz broscariță
BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.
BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.
BROSCĂRÍȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui; crește prin bălți sau prin ape lin curgătoare (Potamogeton natans); limba-apei, notătoare. 2. Plantă erbacee acvatică cu flori verzi și fructe (capsule) care se desfac la maturitate în trei valve; crește prin locuri umede și livezi mlăștinoase (Triglochin palustre); iarba-șerpilor.
BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. Plantă erbacee acvatică, cu flori verzi și fructe care se desfac la maturitate în trei valve (Triglochin palustre); iarba-șerpilor. – Din broască + suf. -ariță.
broscăríță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe
broscăríță s. f., g.-d. art. broscăríței; pl. broscăríțe
BROSCĂRÍȚĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-șarpelui.
BROSCĂRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpina subțire, cu frunze lungi pețiolate, pieloase și cu flori albe-verzui; limba-apei; notătoare. /broască + suf. ~ăriță
BROSCĂRIȚĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-șarpelui.

broscăriță dex

Intrare: broscăriță
broscăriță substantiv feminin