Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru bronzat

bronza vt [At: DA / Pzi: ~ z├ęz / E: bronz + -a] 1 A acoperi cu o pojghi╚Ť─â de bronz sau de ceva care imit─â bronzul. 2 A da unui obiect culoarea bronzului. 3 (D. piele) A c─âp─âta culoarea bronzului ├«n urma expunerii la soare.
bronzát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bronza] 1-2 Bronzare (1-2).
bronz├ít2, ~─â a [At: BR─éESCU, V. 73 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: bronza] 1 Acoperit cu bronz sau cu ceva care imit─â bronzul. 2 De culoarea bronzului. 3 (D. piele) Colorat ├«n ar─âmiu ├«n urma expunerii la soare.
BRONZ├ü, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni ar─âmiu, negru la piele, datorit─â soarelui; a (se) ├«nnegri, a (se) p├órli. ÔÇô Din fr. bronzer.
BRONZ├üT, -─é, bronza╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea ├«nnegrit─â de soare; p├órlit2. ÔÇô V. bronza. Cf. fr. bronz├ę.
BRONZ├ü, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â devin─â sau a deveni ar─âmiu, negru la piele, datorit─â soarelui; a (se) ├«nnegri, a (se) p├órli. ÔÇô Din fr. bronzer.
BRONZ├üT, -─é, bronza╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea ├«nnegrit─â de soare; p├órlit2. ÔÇô V. bronza. Cf. fr. bronz├ę.
BRONZ├ü, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, v├«nt; cu privire la piele, p. ext. la persoane) A ├«nnegri, a p├«rli, a arde (f─âc├«nd s─â capete o culoare ar─âmie, ca a bronzului oxidat). L-a bronzat soarele ╚Öi v├«ntul. Ôľş ├Än mijlocul unei vii frumoase, un om puternic ╚Öi s─ân─âtos, ars de soare ╚Öi bronzat, de toate v├«nturile. ANGHEL, PR. 56.
BRONZ├üT, -─é, bronza╚Ťi, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre pie├ę, p. ext. despre persoane) Cu pielea p├«rlit─â, ars─â, ├«nnegrit─â (de soare, v├«nt etc.). Pe fa╚Ťa bronzat─â a omului se vede mul╚Ťumirea. CAMILAR, TEM. 50. Temistocli, vechi c─âpitan de lung─â curs─â, bronzat, cu barba neagr─â de abanos, cu ╚Öapca pe ceaf─â, ├«╚Öi povestea tinere╚Ťea. BART, E. 26.
BRONZ├ü, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, v├ónt) A p├órli, a ├«nnegri, a arde pielea corpului omenesc. ÔŚŐ Refl. S-a bronzat la plaj─â. ÔÇô Fr. bronzer.
BRONZ├üT, -─é, bronza╚Ťi, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea ├«nnegrit─â (de soare, v├ónt, etc.). ÔÇô V. bronza.
bronzá (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzeáză
bronz├í vb., ind. prez. 1 sg. bronz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bronze├íz─â
BRONZÁ vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)
BRONZÁT adj. înnegrit, negru, pârlit, prăjit, (reg.) pârjolit. (Om ~.)
BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].
BRONZ├ü vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor t─âb─âcite un reflex metalic (cu coloran╚Ťi bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) p├órli, a (se) ├«nnegri (de soare, de v├ónt etc.). (< fr. bronzer)
A BRONZ├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat sub╚Ťire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face s─â se bronzeze; a p├órli; a ├«nnegri. /<fr. bronzer
A SE BRONZ├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«nnegri la soare; a se p├órli. /<fr. bronzer
bronzà v. a da coloarea bronzului.
bronzat a. de coloarea bronzului.
*bronz├ít, -─â adj. (fr. bronz├ę). Fig. De culoarea bronzulu─ş, ar─âmi┼ş: fa╚Ť─â bronzat─â.
*bronz├ęz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. P├«rlesc: soarele bronzeaz─â fa╚Ťa.
BRONZA vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pîrli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.)
BRONZAT adj. înnegrit, negru, pîrlit, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.)
BRONZ├üT─é (< bronza) s. f. (ZOOT.) Ras─â de curci cu dezvoltare corporal─â mare (8-10 kg curcile ╚Öi 15-20 kg curcanii) ╚Öi produc╚Ťie bun─â de ou─â (60-80 pe an).

Bronzat dex online | sinonim

Bronzat definitie

Intrare: bronza
bronza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bronzat
bronzat adjectiv