Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 989274:
BRONTO- „tunet, trăsnet; înfricoșător”. ◊ gr. bronte „trăsnet” > fr. bronto-, germ. id., engl. id. > rom. bronto-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică față de trăsnete; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează tunetele; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a meteorologiei care tratează despre tunete; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă jurasică uriașă din ordinul dinozaurienilor erbivori, cu capul mic și cu gîtul foarte lung.
Brontozaur dex online | sinonim
Brontozaur definitie
