bronhoscop definitie

10 definiții pentru bronhoscop

bronhoscóp sn [At: DEX2 / Pl: ~oápe / E: fr bronchoscope] Instrument medical cu care se fac bronhoscopii.
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.
BRONHOSCÓP, bronhoscoape, s. n. Instrument medical care servește la efectuarea unei bronhoscopii. – Din fr. bronchoscope.
bronhoscóp (-hos-cop / -ho-scop) s. n., pl. bronhoscóape
bronhoscóp s. n. (sil. mf. -scop), pl. bronhoscoápe
BRONHOSCÓP s.n. (Med.) Tub prevăzut cu un sistem optic, folosit în bronhoscopie. [< fr. bronchoscope].
BRONHOSCÓP s. n. aparat optic, folosit în bronhoscopie. (< fr. bronchoscope)
BRONHOSCÓP ~oápe n. Instrument medical care servește la examinarea bronhiilor. /<fr. bronchoscope
bronhoscóp s. n. 1964 (med.) Aparat medical cu ajutorul căruia se văd și se cercetează bronhiile v. esofagoscop (din fr. bronchoscope; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5; Th. Hristea ne înștiințează că îl cunoaște din 1948; DT; DEX, DN3)
BRONHO- (BRONCHO-) „bronhii, bronhial”. ◊ gr. bronkhos „trahee, bronhie” > fr. broncho-, germ. id., engl. id., it. bronco- > rom. bronho- și broncho-. □ ~biopsie (v. bi/o-, v -opsie), s. f., biopsie a mucoasei bronhice, efectuată în cursul unei bronhoscopii; ~cel (v. -cel2), s. n., dilatație chistică a bronhiilor; ~egofonie (v. -ego2, v. -fonie1), s. f., combinare a egofoniei cu bronhofonia; sin. egobronhofonie; ~fonie (v. -fonie1), s. f., rezonanță exagerată a vocii bolnavului, la ascultarea plămînilor, în cazuri de pneumonie, bronșită, astmă etc.; ~gen (v. -gen1), adj., de origine bronhică; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a bronhiilor după introducerea în căile respiratorii a unei substanțe de contrast; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine radiologică obținută în urma unei bronhografii; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune minerală în bronhii; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bronhologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile bronhice și tratamentul acestora; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a calibrului bronhic; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat în bronhometrie; ~mucocel (v. muco-, v. -cel2), s. n., dilatație chistică a bronhiilor, plină cu secreții stagnante; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a bronhiilor; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., dilatare chistică a bronhiilor plină cu puroi; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., inflamație bronhială purulentă; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a bronhiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a bronhiilor; ~pneumopatie (v. pneumo-, v. -patie), s. f., maladie care afectează, în același timp, bronhiile și plămînii; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., examinare a bronhiilor și a bronhiolelor cu ajutorul razelor X; ~rafie (v. -rafie), s. f., suturare a bronhiilor; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bronhică; ~ree (v. -ree), s. f., expectorație exagerată, provocată de o bronșită cronică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în bronhoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare vizuală a interiorului bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a bronhiilor; ~spirografie (v. spiro-2, v. -grafie), s. f., înregistrare spirografică separată a ventilației celor doi plămîni; ~spirometrie (v. spiro-2, v. -metrie1), s. f., metodă de explorare funcțională simultană a fiecăruia din cei doi plămîni; ~spirometru (v. spiro-2, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea capacității fiecăruia din cei doi plămîni; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a bronhiilor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea bronhiilor; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a unei bronhii.

bronhoscop dex

Intrare: bronhoscop
bronhoscop substantiv neutru
  • silabisire: -scop