bronhoree definitie

8 definiții pentru bronhoree

bronhorée sf [At: DN2 / Pl: ~ei / E: fr bronchorrhée] Secreție și expectorație abundente, frecvente în astmul bronșic și alte afecțiuni respiratorii.
BRONHORÉE s. f. Secreție și expectorație abundente, frecvente în astmul bronșic, în bronșita cronică și în alte afecțiuni respiratorii. – Din fr. bronchorrhée.
BRONHORÉE s. f. Secreție și expectorație abundente, frecvente în astmul bronșic, în bronșita cronică și în alte afecțiuni respiratorii. – Din fr. bronchorrhée.
bronhorée s. f., art. bronhoréea, g.-d. bronhorée, art. bronhoréei
bronhorée s. f., art. bronhoréea, g.-d. bronhorée, art. bronhoréei
BRONHORÉE s.f. Expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică. [Pron. -re-e. / < fr. bronchorrhée, cf. gr. bronchos – trahee, rhein – a curge].
BRONHORÉE s. f. expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică. (< fr. bronchorhée)
BRONHO- (BRONCHO-) „bronhii, bronhial”. ◊ gr. bronkhos „trahee, bronhie” > fr. broncho-, germ. id., engl. id., it. bronco- > rom. bronho- și broncho-. □ ~biopsie (v. bi/o-, v -opsie), s. f., biopsie a mucoasei bronhice, efectuată în cursul unei bronhoscopii; ~cel (v. -cel2), s. n., dilatație chistică a bronhiilor; ~egofonie (v. -ego2, v. -fonie1), s. f., combinare a egofoniei cu bronhofonia; sin. egobronhofonie; ~fonie (v. -fonie1), s. f., rezonanță exagerată a vocii bolnavului, la ascultarea plămînilor, în cazuri de pneumonie, bronșită, astmă etc.; ~gen (v. -gen1), adj., de origine bronhică; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a bronhiilor după introducerea în căile respiratorii a unei substanțe de contrast; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine radiologică obținută în urma unei bronhografii; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune minerală în bronhii; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bronhologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile bronhice și tratamentul acestora; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a calibrului bronhic; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat în bronhometrie; ~mucocel (v. muco-, v. -cel2), s. n., dilatație chistică a bronhiilor, plină cu secreții stagnante; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a bronhiilor; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., dilatare chistică a bronhiilor plină cu puroi; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., inflamație bronhială purulentă; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a bronhiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a bronhiilor; ~pneumopatie (v. pneumo-, v. -patie), s. f., maladie care afectează, în același timp, bronhiile și plămînii; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., examinare a bronhiilor și a bronhiolelor cu ajutorul razelor X; ~rafie (v. -rafie), s. f., suturare a bronhiilor; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bronhică; ~ree (v. -ree), s. f., expectorație exagerată, provocată de o bronșită cronică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat utilizat în bronhoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare vizuală a interiorului bronhiilor cu ajutorul bronhoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a bronhiilor; ~spirografie (v. spiro-2, v. -grafie), s. f., înregistrare spirografică separată a ventilației celor doi plămîni; ~spirometrie (v. spiro-2, v. -metrie1), s. f., metodă de explorare funcțională simultană a fiecăruia din cei doi plămîni; ~spirometru (v. spiro-2, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea capacității fiecăruia din cei doi plămîni; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a bronhiilor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical pentru deschiderea bronhiilor; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a unei bronhii.

bronhoree dex

Intrare: bronhoree
bronhoree