bronhie definitie

12 definiții pentru bronhie

brónhie sf [At: DA / V: ~ nșie / Pl: ~ii / E: fr bronche] Fiecare dintre tuburile cartilaginoase în care se bifurcă traheea și care se prelungesc în plămâni în ramificații din ce în ce mai fine.
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. – Din fr. bronche, lat. bronchia.
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două tuburi cartilaginoase în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungesc în plămîni, prin ramificații din ce în ce mai mici. – Proruntat: -hi-e.
BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămâni prin ramificații din ce în ce mai mici. – Fr. bronche (lat. lit. bronchia).
brónhie (ramificație a traheii) (-hi-e) s. f., art. brónhia (-hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. brónhiile (-hi-i-)
brónhie s. f. (sil. -hi-e), art. brónhia (sil. -hi-a), g.-d. art. brónhiei; pl. brónhii, art. Brónhiile (sil. -hi-i-)
BRÓNHIE s.f. Fiecare dintre cele două canale cartilaginoase în care se împarte traheea-arteră. [Gen. -iei. / < it. bronchi, cf. lat. bronchia, gr. bronchos – trahee].
BRÓNHIE s. f. fiecare dintre cele două ramificații ale traheii prin care aerul ajunge în plămâni. (< lat. bronchia, gr. bronkhia)
BRÓNHIE ~i f. mai ales la pl. Fiecare dintre cele două ramificații ale traheii, prin care trece aerul în plămâni. [G.-D. bronhiei; Sil. -hi-e] /<fr. bronche, lat. bronchia
bronhii f. pl. numele celor două conducte prin care aerul trece din traheea-arteră în plămâni.
*brónchie și brónhie f. (vgr. pl. brónhia, dim. d. brónhos, gîtlej). Anat. Fiecare din cele doŭă conducte pin care intră aeru’n plămînĭ.

bronhie dex

Intrare: bronhie
bronhie substantiv feminin
  • pronunție: bron-hi-e