brónhic, ~ă a [At: DN2 / V: ~nșic, ~ă / Pl: ~ici, ~ ice / E: fr bronchique] 1-2 Bronhial (1-2).

BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

BRÓNHIC, -Ă, bronhici, -ce, adj. Bronhial. – Din fr. bronchique.

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. brónhică, pl. brónhice

brónhic adj. m., pl. brónhici; f. sg. brónhică, pl. brónhice

BRÓNHIC adj. v. bronhial.

BRÓNHIC, -Ă adj. Referitor la bronhii; bronhial; bronșic. [< fr. bronchique].

BRÓNHIC, -Ă adj. referitor la bronhii; bronhial. -var. bronșic, -ă adj. (< fr. bronchique)

BRÓNHIC ~că (~ci, ~ce) v. BRONHIAL. /<fr. bronchique

BRONHIC adj. (ANAT.) bronhial. (Vase ~.)