bronșítă sf [At: N. LEON, MED. 123 / V: (rar) ~nhítă / Pl: ~te / E: fr bronchite] Boală a căilor respiratorii pricinuită de inflamarea mucoasei bronhiilor.

BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Afecțiune a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală a căilor respiratorii care constă în inflamarea mucoasei bronhiilor și care se manifestă prin tuse. – Din fr. bronchite.

RRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală constînd în inflamația mucoasei bronhiilor, datorită unei infecții microbiene, favorizată de frig și de umezeală; se caracterizează prin tuse.

BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală constând în inflamația mucoasei bronhiilor, caracterizată prin tuse. – Fr. bronchite.

bronșítă s. f., g.-d. art. bronșítei; pl. bronșíte

bronșítă s. f., pl. bronșíte

BRONȘÍTĂ s.f. Inflamație a bronhiilor, manifestată în special prin tuse. [< fr. bronchite].

BRONȘÍTĂ s. f. inflamație a bronhiilor, manifestată prin tuse. (< fr. bronchite)

BRONȘÍTĂ ~e f. Inflamație (acută) a bronhiilor, manifestată prin tuse puternică și prin stare febrilă. /<fr. bronchite

bronșită f. inflamațiunea bronhiilor, caracterizată prin o tuse mai mult sau mai puțin violentă și provenită din cauza frigului și a umezelii.

BRONȘÍTĂ (< fr.) s. f. Afecțiune a căilor respiratorii, constînd din inflamația acută sau cronică a mucoasei bronhiilor. De o mare frecvență, b. poate fi provocată de răceală, de iritarea prin agenți fizici sau chimici, precum și de localizarea bronhică a unor maladii infecțioase (gripă, rujeolă etc.). Forme particulare: b. astmatiformă, b. capilară etc.