brom definitie

16 definiții pentru brom

brom sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: fr brome] Element chimic lichid, metaloid, de culoare roșu închis, cu miros pătrunzător, asemenea clorului.
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșie-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare roșu-închis, toxic, cu miros neplăcut, pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Din fr. brome.
BROM s. n. Metaloid în stare lichidă la temperatura obișnuită, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, asemănător cu clorul; se întrebuințează în industria chimică și farmaceutică și la fabricarea gazelor de luptă.
BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare roșie-închisă, toxic, cu miros pătrunzător, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. – Fr. brome (<gr.).
brom s. n.; simb. Br
brom s. n.; simb. Br
BROM s.n. Metaloid lichid, roșu-brun, toxic, cu miros neplăcut, întrebuințat în industria chimică, farmaceutică etc. [< fr. brome, cf. gr. bromos – miros urât].
BROM1 s. n. metaloid lichid, roșu-brun, cu miros înțepător, foarte toxic. (< fr. brome)
BROM2(O)- elem. „miros fetid”. (< fr. brom/o/-, cf. gr. bromos)
BROM n. Metaloid lichid toxic, de culoare roșie-închisă, cu miros pătrunzător neplăcut, folosit în industria chimică, în farmaceutică și în fotografie. /<fr. brome
brom n. corp simplu lichid, brun, veninos și de un miros neplăcut, descoperit în 1826 de Balard în apele mlaștinilor sărate.
*brom n. (vgr. brômos, putoare). Chim. Un corp simplu roș cafeniu, puturos, înțepător și sofocant, cu gust acru și arzător, foarte veninos. E mono-, tri-, penta- și epta-valent, cu densitatea de 3,18 la 0°, cu greutatea atomică de 80. Ferbe la 63° și se solidifică la -24,5° prefăcîndu-se în lamele cenușiĭ. A fost descoperit la 1826 de Francezu Balard în mlaștinile sărate.
Br, simbol chimic pentru brom.
BROM (< fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3°C, p. f. 58,78°C), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826.
BROM-, v. BROMO-.~hidroză (v. -hidroză), s. f., transpirație fetidă.

brom dex

Intrare: brom (subst.)
Br simbol
brom subst. substantiv neutru (numai) singular
Intrare: brom (pref.)
brom pref.