broker definitie

7 definiții pentru broker

brócăr sm vz broker
bróker sm [At: DN3 / P: brou-căr / V: (înv) ~ocăr / Pl: ~i / E: eg broker] Agent de bursă care mijlocește încheierea contractelor comerciale sau efectuarea unor servicii.
BRÓKER, brokeri, s. m. Persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision. [Pr.: -căr] – Cuv. engl.
*bróker (angl.) [e pron. ă] s. m., pl. brókeri
bróker s. m., pl. brókeri
BROKER [BRÓCĂR] s. m. agent de bursă care mijlocește încheierea contractelor comerciale între vânzător și cumpărător sau a unor servicii; curtier. (< engl. broker)[1]
bróker s. m. (anglicism) ◊ „Profitând de criza de carburanți, toate aceste pretinse persoane onorabile sunt de fapt niște infractori care au format peste noapte categoria clandestină a brokerilor (intermediarilor) de petrol.” Sc. 9 III 74 p. 6. ◊ „Afirmația îi aparține unui broker (agent de bursă) care a lucrat la importanta firmă americană de brokeri Drexel Burnham Lambert Inc.” R.l. 20 V 86 p. 6. ◊ „Dacă la bursele occidentale meseria de broker se sfârșește la 35 de ani, brokerii români au toate șansele [...] să iasă la pensie [...] chiar și la vârsta de 70 de ani.” Cuvântul 33/93 p. 5. ◊ „De ce tocmai societățile de valori mobiliare (de brokeri) au fost excluse de la intermedierea schimbului cupoanelor pe acțiuni?” D. 143/95 p. 24; v. și Timișoara Internaț. 50/95 p. 9; Curierul rom. 5/96 p. 10; v. și dealer (din engl. broker)

broker dex

Intrare: broker
broker substantiv masculin