brodeálă sf [At: GORJAN, H. I, 121 / Pl: ~eli / E: brodi + -eală] (Pfm) 1 Întâmplare 2 (Îlav) La ~ La întâmplare.

BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a o brodi, de a o nimeri; nimereală. ◊ Loc. adv. La brodeală = la nimereală, la întâmplare; întâmplător. – Brodi + suf. -eală.

BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Rar) Potrivire (de vorbe). E o armonie de silabe în exprimarea oricărei legi universale; o brodeală ritmică, pînă și în tabla lui Pitagora. VLAHUȚĂ, O. A. 224. ◊ Loc. adv. (Învechit) Din brodeală = din întîmplare. Din brodeală, văzui... o corabie. GORJAN, H. I 121.

BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Rar) Potrivire (de vorbe, de întâmplări). – Din brodi + suf. -eală.

brodeálă (fam.) s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

brodeálă s. f., g.-d. art. brodélii; pl. brodéli

BRODEÁLĂ s. v. nimereală, potriveală, potrivire.

BRODEÁLĂ ~éli f. v. A BRODI. ◊ La ~ la nimereală; la întâmplare. [Sil. -dea-lă] /a brodi + suf. ~eală

brodeală f. starea lucrului brodit: întâmplare, întâlnire neașteptată, coincidență.

brodeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a o saŭ de a se brodi.

brodeală s. v. NIMEREALĂ. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE.