brod sn [At: LB / V: brud, brudă sf / Pl: ? / E: vsl бpoдь] (Reg) 1 Vad. 2 Luntre lată cu care se trec, de pe un mal pe altul, oameni, vite etc. Si: pod (trecător). Cf brudină, dubas.

BROD, broduri, s. n. (Transilv., Mold.) Bac1, brudină (1).

BROD, broduri, s. n. (Reg.) Bac1. – Slav (v. sl. brodu „vad”).

BROD s. v. bac, pod mișcător, pod plutitor, pod umblător.

brod (bróduri), s. n. – 1. Vad, trecere a unei ape prin vad. – 2. Ponton, vas transbordor. – Var. brud(ă). Sl. brodŭ (Cihac, II, 29). – Der. brudar, s. m. (pontonier), pe care Miklosich, Lexicon, 44, îl derivă de la sl. brodarŭ; brudină, s. f. (vad; ponton), cf. slov. brodnina, sb. brodarina „cost al transbordării”. Cf. brodi.

brod n., pl. urĭ (vsl. brodŭ, sîrb. bg. rus. brod, vad. V. brodină, brodesc). Trans. Vad. Bac.

brod s. v. BAC. POD MIȘCĂTOR. POD PLUTITOR. POD UMBLĂTOR.