brocart definitie

19 definiții pentru brocart

brocárt sn [At: IORGA, N. R. 1332 / V: ~rd, ~ at / E: fr brocart] Stofa de mătase înflorată sau ornamentată cu fir de aur sau de argint Si: (îvp) frenghie.
brocát sn vz brocart
BROCÁRT, (2) brocarturi, s. n. 1. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.
BROCÁT s. n. v. brocart.
BROCÁRT, brocarturi, s. n. Țesătură de mătase de calitate superioară, înflorată sau ornamentată cu fire de aur ori de argint; frenghie. [Var.: brocát s. n.] – Din fr. brocart.
BROCÁT s. n. v. brocart.
BROCÁRT, brocarturi, s. n. Stofă de mătase cu flori sau ornamente țesute cu fir de aur, de argint sau de mătase. Țesătură de brocart muiată-n fir. MACEDONSKI, O.I 163. – Variante: brocárd, brocát (DUMITRIU, B. F. 37) s. n.
BROCÁT s. n. v. brocart.
BROCÁRT, brocarturi, s. n. Stofă cu flori sau ornamente țesute cu fire de aur, de argint sau de mătase. – Fr. brocart.
brocárt s. n., (sorturi) pl. brocárturi
brocárt s. n., pl. brocárturi
BROCÁRT s. (pop.) zarafir, (înv.) frenghie, șahmarand, zarpa. (Rochie de ~.)
BROCÁRT s.n. Stofă ornamentală cu fir de aur, de argint etc. ♦ Țesătură de bumbac sau de in folosită pentru lenjerie de pat. [Pl. -turi, var. brocard, brocat s.n. / < fr. brocart, cf. it. broccato].
BROCÁT s.n. v. brocart.
BROCÁRT s. n. țesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint. (< fr. brocart)
BROCÁRT ~uri n. 1) Țesătură de calitate superioară ornamentată, mai ales cu fir de aur, folosită pentru draperii și îmbrăcăminte de gală. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. brocart
brocat n. stofă de mătase țesută cu un amestec de diferite culori și cu aur sau argint, împodobită cu flori și figuri (= fr. brocart).
*brocát, -ă adj. (it. broccato, fr. brocart). Brodat cu matasă cu aur saŭ argint: rochie, pînză brocată. Brocat, s.n., pl. urĭ. Stofă brocată, frenghie, serasir, zarpa, șahmara orĭ cutnie. – Și -art și -ard (după fr.).
BROCART s. (pop.) zarafir, (înv.) frenghie, șahmarand, zarpa. (Rochie de ~.)

brocart dex

Intrare: brocart
brocart substantiv neutru
brocat