brobonat definitie

2 intrări

23 definiții pentru brobonat

borbonát, ~ă a vz brobonat
broboná vtr [At: DELAVRANCEA, S. 118/ Pzi: ~ néz / E: broboană] 1-2 A (se) broboni (1-2).
brobonát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: brobona] (Nob) Brobonare.
brobonát2, ~ă a [At: DULFU, ap. TDRG / V: borbo~ / Pl: ăți, ~e / E: brobona] Rotund și plin ca broboana (1). 2 Acoperit de broboane.
broboní vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 186 / Pzi: ~ nesc / E: brobona ccs] 1-2 A (se) acoperi cu broboane Si: a (se) brobona (1-2).
BROBONÁ vb. I v. broboni.
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.
BROBONÁ vb. I v. broboni.
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.
BORBONÁT, -Ă adj. v. brobonit.
BROBONÁ vb. I v. broboni.
BROBONÁT, -Ă adj. v. brobonit.
BROBONÍ, pers. 3 brobonește, vb. IV. Tranz. (Despre sudoare, nădușeală) A acoperi (fața, fruntea etc.) cu broboane. Sudoarea îi izvora pe la rădăcina perilor și-i brobonea fruntea. VLAHUȚĂ,O. A. 106. ◊ Refl. (Despre frunte, față) Fruntea i s-a brobonit de sudoare rece, iar în creier s-a învolburat o apă tulbure, cînd fierbinte, cînd înghețată. POPA, V. 12. Fruntea lui Dan se broboni de sudoare. VLAHUȚĂ, O. A. III 112. – Variantă: broboná, pers. 3 brobonează (DELAVRANCEA, S. 118), vb. I.
BROBONÍT, -Ă, broboniți, -te, adj. 1. Acoperit cu broboane. Niște precupețe groase, cu frunțile brobonite de sudoare. GALAN, Z. R. 17. ◊ Fig. Brobonit de rouă, pămîntul doarme încă, în lumina umedă și nehotărîtă a dimineții. VLAHUȚĂ, O. A. II 410. 2. (În forma borbonat; despre ploaie) În picuri mari, ca broboanele. Ploaia începuse... O pacoste de apă borbonată... se lipea de haine. D. ZAMFIRESCU, R. 259. – Variante: brobonát, -ă (SANDU-ALDEA, U. P. 11, VLAHUȚĂ, O. A. 243), borbonát, -ă adj.
BROBONÁ vb. I. v. broboni.
BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană.
broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă
broboní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 sg. și pl. broboneáscă
A BROBONÍ ~ésc tranz. A face să se brobonească. /Din broboană
A SE BROBONÍ mă ~ésc intranz. A se acoperi cu broboane. /Din broboană
brobonì v. a acoperi cu picături sau bășici, a bășica; o sudoare rece îi broboni fruntea.
brobonit a. acoperit cu broboane sau picături; fig. pământul brobonit de rouă.
*brobonéz v. tr. (d. broboană). Acoper cu broboane: o sudoare rece îĭ brobonă fruntea. V. refl. Fruntea i se brobonase de sudoare. – Și îmbr-. V. boboșez și buburez.

brobonat dex

Intrare: broboni
brobona reflexiv tranzitiv conjugarea a II-a grupa I verb
broboni conjugarea a VI-a tranzitiv grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: brobonit
borbonat adjectiv
brobonit adjectiv
brobonat adjectiv