broatec definitie

2 intrări

14 definiții pentru broatec

broátec sm [At: H II, 88 / Pl: ~eci / E: lat brothacus] Brotac (1).
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). – Lat. brotachus.
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu asemănător cu broasca, de care se deosebește prin culoarea lui verde; trăiește vara prin iarbă umedă, prin pomi, prin scorburile copacilor, iar primăvara și iarna în apă (Hyla arborea); brotac. Fin verde ca broatecul. SANDU-ALDEA, U. P. 152.
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu înrudit cu broasca, de culoare verde (Hyla arborea). – Lat. *brotacus.
broátec s. m., pl. broáteci
broátec s. m., pl. broáteci
BROÁTEC s. v. brotăcel.
broàtec m. Mold. V. brotac.
brotac m. 1. broască mică de coloare verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit pe care stă capătul grindeiului (la o roată de moară). [Gr. vulg. BRÓTAKOS = clasic BÁTRAHOS: varianta Mold. broátec a păstrat accentul primitiv].
broátec V. brotac.
brotác și broátec m. (ion. brotahos, at. bátrahos, broască, de unde și alb. brétăk. V. broască și batracian). O broscuță verde care trăĭește pin cîmpurĭ și grădinĭ și care cîntă cînd e timpu a ploaĭe (hyla [viridis orĭ arbóreal]). – Și brotăcél, pl. eĭ (Mold., Munt.), burátic (Mold., după bură) și brostác (Bz.). V. răcănel.
BROATEC s. (ZOOL.; Hyla arborea) brotac, brotăcel, buratic, broască de iarbă, broască verde, (reg.) brotan, racaleț, racamete, racateț, răcănel.
BROATEC, M., mold., 1688 (BCI IV 190), subst., var. la brotăcel.

broatec dex

Intrare: broatec
broatec substantiv masculin
Intrare: Broatec
Broatec