Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru broatec

broátec sm [At: H II, 88 / Pl: ~eci / E: lat brothacus] Brotac (1).
BRO├üTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu ├«nrudit cu broasca, de culoare verde, cu perni╚Ťe v├óscoase la v├órfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). ÔÇô Lat. brotachus.
BRO├üTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu ├«nrudit cu broasca, de culoare verde, cu perni╚Ťe v├óscoase la v├órfurile degetelor; buratic, brotac, brotan (Hyla arborea). ÔÇô Lat. brotachus.
BROÁTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu asemănător cu broasca, de care se deosebește prin culoarea lui verde; trăiește vara prin iarbă umedă, prin pomi, prin scorburile copacilor, iar primăvara și iarna în apă (Hyla arborea); brotac. Fin verde ca broatecul. SANDU-ALDEA, U. P. 152.
BRO├üTEC, broateci, s. m. Animal amfibiu ├«nrudit cu broasca, de culoare verde (Hyla arborea). ÔÇô Lat. *brotacus.
broátec s. m., pl. broáteci
broátec s. m., pl. broáteci
BROÁTEC s. v. brotăcel.
broàtec m. Mold. V. brotac.
brotac m. 1. broască mică de coloare verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit pe care stă capătul grindeiului (la o roată de moară). [Gr. vulg. BRÓTAKOS = clasic BÁTRAHOS: varianta Mold. broátec a păstrat accentul primitiv].
broátec V. brotac.
brot├íc ╚Öi bro├ítec m. (ion. brotahos, at. b├ítrahos, broasc─â, de unde ╚Öi alb. br├ęt─âk. V. broasc─â ╚Öi batracian). O broscu╚Ť─â verde care tr─â─şe╚Öte pin c├«mpur─ş ╚Öi gr─âdin─ş ╚Öi care c├«nt─â c├«nd e timpu a ploa─şe (hyla [viridis or─ş arb├│real]). ÔÇô ╚śi brot─âc├ęl, pl. e─ş (Mold., Munt.), bur├ític (Mold., dup─â bur─â) ╚Öi brost├íc (Bz.). V. r─âc─ânel.
BROATEC s. (ZOOL.; Hyla arborea) brotac, brot─âcel, buratic, broasc─â de iarb─â, broasc─â verde, (reg.) brotan, racale╚Ť, racamete, racate╚Ť, r─âc─ânel.
BROATEC, M., mold., 1688 (BCI IV 190), subst., var. la brot─âcel.

Broatec dex online | sinonim

Broatec definitie

Intrare: broatec
broatec substantiv masculin
Intrare: Broatec
Broatec