broșat definitie

31 definiții pentru broșat

broșa vt [At: DA / Pzi: ~ șéz / E: fr brocher] 1 A coase foile și copertele unei cărți, broșuri etc. 2 (Teh) A prelucra o piesă metalică pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
broșát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: broșa] 1-2 Broșare (1-2).
broșát2, ~ă a [At: DA / E: broșa] 1 (D. cărți, broșuri) Care are foile și copertele moi cusute împreună. 2 (Teh; d. piese metalice) Care este prelucrat pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.
BROȘÁT1 s. n. Broșare. – V. broșa.
BROȘÁT2, -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.
BROȘÁT1 s. n. Broșare. – V. broșa.
BROȘÁT2, -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau foile așezate și legate împreună (într-o copertă moale). – V. broșa.
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. (Spre deosebire de lega, compacta) A coase împreună colile unei broșuri, ale unui caiet, ale unei cărți etc., punîndu-le într-o copertă moale. ◊ (Absol.) Te-au pus să broșezi, adică să coși coală cu coală. PAS, Z. I 274. 2. A prelucra o piesă metalică, găurind-o sau șănțuind-o prin așchiere. ◊ Mașină de broșat = mașină prevăzută cu o broșă (3), servind la găurirea și la șănțuirea, prin așchiere, a pieselor metalice. Ac de broșat = broșă (3).
BROȘÁT1 s. n. 1. Broșare (1). 2. Broșare (2).
BROȘÁT2, -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, caiete, cărți etc.) Cu colile cusute împreună și puse într-o copertă moale. O altă treabă a ta și-a celorlalți băieți... era să duceți în depozitul din carte sau la librăria de peste drum registrele, caietele și cărțile broșate. PAS, Z. I 271.
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.
BROȘÁT1 s. n. Broșare. – V. broșa.
BROȘÁT2, -Ă, broșați, -te, adj. (Despre broșuri, caiete etc.) Cu colile cusute împreună și puse într-o copertă moale. – V. broșa.
broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd
broșát s. n.
broșá vb., ind. prez. 1 sg. broșéz, 3 sg. și pl. broșeáză, 1 pl. broșăm; ger. broșând
broșát s. n.
BROȘÁT s. v. broșare.
BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. brocher].
BROȘÁT s.n. Broșare. [< broșa].
BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)
BROȘÁT s. n. broșare. (< broșa)
A BROȘÁ ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher
broșà v. a îndoi și coase laolaltă foile unei cărți.
broșat n. lucrarea de a broșa cărțile și rezultatul ei.
*broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.
BROȘAT s. broșare. (~ unei cărți.)
broșa, broșez v. t. (intl.) a ancheta, a cerceta.
broșat, -ă, broșați, -te adj. anchetat, cercetat.

broșat dex

Intrare: broșa
broșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: broșat (adj.)
broșat 1 adj. adjectiv
Intrare: broșat (s.n.)
broșat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular