broșare definitie

2 intrări

24 definiții pentru broșare

broșa vt [At: DA / Pzi: ~ șéz / E: fr brocher] 1 A coase foile și copertele unei cărți, broșuri etc. 2 (Teh) A prelucra o piesă metalică pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
broșáre sf [At: DA / Pl: ~șări / E: broșa + -re] 1 Coasere împreună a foilor și copertelor moi ale unei cărți, broșuri etc. Si: broșat1 (1). 2 (Teh) Prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă Si: broșat1 (2).
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere cu o broșă o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher.
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. (Spre deosebire de lega, compacta) A coase împreună colile unei broșuri, ale unui caiet, ale unei cărți etc., punîndu-le într-o copertă moale. ◊ (Absol.) Te-au pus să broșezi, adică să coși coală cu coală. PAS, Z. I 274. 2. A prelucra o piesă metalică, găurind-o sau șănțuind-o prin așchiere. ◊ Mașină de broșat = mașină prevăzută cu o broșă (3), servind la găurirea și la șănțuirea, prin așchiere, a pieselor metalice. Ac de broșat = broșă (3).
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa. 1. Coaserea împreună a colilor unei broșuri, a unui caiet, a unei cărți etc., și punerea lor într-o copertă moale. 2. Prelucrarea pieselor de metal la mașina de broșat.
BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.
broșá (a ~) vb., ind. prez. 3 broșeáză, 1 pl. broșắm; ger. broșấnd
broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri
broșá vb., ind. prez. 1 sg. broșéz, 3 sg. și pl. broșeáză, 1 pl. broșăm; ger. broșând
broșáre s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări
BROȘÁRE s. broșat. (~ unei cărți.)
BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. brocher].
BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].
BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher)
A BROȘÁ ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher
broșà v. a îndoi și coase laolaltă foile unei cărți.
*broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită.
BROȘARE s. broșat. (~ a unei cărți.)
BROȘÁRE (< fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese.
broșa, broșez v. t. (intl.) a ancheta, a cerceta.

broșare dex

Intrare: broșa
broșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: broșare
broșare substantiv feminin