brizant definitie

12 definiții pentru brizant

brizánt [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr brisant] 1 a (D. explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare. 2 a (D. bombe) Care conține un exploziv brizant (1). 3 smp Valuri care se sparg producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip sau de pietriș.
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. pl. Valuri care se sparg producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj. Care se sparge în multe bucăți, în urma exploziei interioare produse de un exploziv. Obuz brizant. BART, E. 117.
BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj. (Despre explozive) Care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând gaze sub presiune; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. – Fr. brisant.
brizánt1 adj. m., pl. brizánți; f. brizántă, pl. brizánte
brizánt2 s. m., pl. brizánți
brizánt adj. m., s. m., pl. brizánți; f. sg. brizántă, pl. brizánte
BRIZÁNT, -Ă adj. Care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând gaze sub presiune. // s.m.pl. Valuri care se sparg în apropierea țărmului, lovindu-se de funduri puțin adânci sau de stânci. ♦ Obstacol, colț de stâncă de care se izbesc valurile. [< fr. brisant].
BRIZÁNT, -Ă I. adj. (despre explozive) care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând faze sub presiune. II. s. m. 1. val care se rostogolește și se sparge în apropierea țărmului. 2. stâncă submarină de care se izbesc valurile. (< fr. brisant)
BRIZÁNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre proiectile, bombe) Care se sparge în multe bucăți într-un timp scurt (ca urmare a combustiei extrem de rapide); cu proprietatea de a se sparge rapid în multe bucăți. /<fr. brisant
BRIZÁNT2 ~ți m. 1) mai ales la pl. Val care se sparge în apropierea țărmului, producând spumă și semnalând adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc. 2) Obstacol de care se sparg valurile, izbindu-se. /<fr. brisant

brizant dex

Intrare: brizant (adj.)
brizant adjectiv
Intrare: brizant (s.m.)
brizant substantiv masculin