brioală definitie

12 definiții pentru brioală

brioálă sf [At: PANȚU, PL. / V: briolă / P: bri-oa~ / Pl: ~le / E: nct] (Bot; reg) Plantă erbacee aromatică din familia umbelifere cu frunze foarte divizate, flori roșietice, dispuse în umbele compuse, petale cu vârf ascuțit, fructe aproape cilindrice, care crește prin pădurile din regiunea alpină Si: (pop) brie, chimen de munte, chimenul ursului, mărarul ursului, smăhoaie (Ligusticum mutellina).
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri- oa-] – Et. nec.
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșietice, răspândită în regiunea alpină (Ligusticum mutellina). [Pr.: bri-oa-] – Et. nec.
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori roșiatice și fructe cilindrice; crește prin livezile din regiunea alpină (Meum mutellina).
BRIOÁLĂ, brioale, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori roșietice (Meum mutellina). [Pr.: bri-oa-]
brioálă (bri-oa-) s. f., g.-d. art. brioálei; pl. brioále
brioálă s.f. (sil. bri-oa-), g.-d. art. brioálei; pl. brioále
BRIOÁLĂ s. (BOT.; Ligusticum mutellina) (reg.) chimen-de-munte, chimenul-ursului, măraru-ursului.
BRIOÁLĂ s. v. brie.
brioală f. plantă cu florile roșiatice si cu fructele aproape cilindrice (Meum). [Diminutiv din brie].
BRIOA s. (BOT.; Ligusticum mutellina) (reg.) chimen-de-munte, chimenul-ursului, măraru-ursului.
brioa s. v. BRIE.

brioală dex

Intrare: brioală
brioală substantiv feminin
  • silabisire: bri-oa-