Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru brio

brio2 sn [At: VLAHU╚Ü─é, D. 15 / E: fr brio] 1 (Muz; ├«lav) Cu ~ Cu mult─â ├«nsufle╚Ťire Si: vioi. 2 (├Äal) ├Än mod remarcabil Si: str─âlucit.
brio-1 [At: DN3 / E: fr bryo-] Element prim de compunere cu semnifica╚Ťia: 1 Mu╚Öchi. 2 Plant─â.
BR├ŹO s. n. (├Än loc. adv.) Cu brio = a) cu mult─â ├«nsufle╚Ťire, vioi; b) ├«n mod remarcabil, str─âlucit, excep╚Ťional. ÔÇô Din it., fr. brio.
CON BR├ŹO loc. adv. (Muz.; indic─â modul de executare) Cu verv─â, cu ├«nsufle╚Ťire. ÔÇô Loc. it.
BR├ŹO s. n. (├Än loc. adv.) Cu brio = a) cu mult─â ├«nsufle╚Ťire, vioi; b) ├«n mod remarcabil, str─âlucit, excep╚Ťional. ÔÇô Din it., fr. brio.
CON BR├ŹO loc. adv. (Muz.; indic─â modul de execu╚Ťie) Cu verv─â, cu ├«nsufle╚Ťire. ÔÇô Loc. it.
BR├ŹO s. n. (Numai ├«n loc. adv.). Cu brio = (mai ales ├«n leg─âtur─â cu executarea unei buc─â╚Ťi de muzic─â) cu mult─â ├«nsufle╚Ťire. Bacalba╚Öa dirija acuma un an, cu talent ╚Öi cu mult brio, o foaie literar─â. GHEREA, ST. CR. III 178. C─âlc├«nd pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura-nt├«i. VLAHU╚Ü─é, A. O. III 11. Porne╚Öte cu mult brio grandioasa simfonie. CARAGIALE, M. 165. ÔÇô Pronun╚Ťat: bri-o.
BR├ŹO s. n. (├Än expr.) Cu brio = cu mult─â ├«nsufle╚Ťire. ÔÇô It. brio (fr. brio).
br├şo s. n., art. br├şoul
con br├şo (it.) loc. adv.
br├şo s. n.
con brio loc. adv.
BR├ŹO s.n. (Muz.; ca indica╚Ťie de execu╚Ťie) Cu brio = ├«nsufle╚Ťit, vioi, cu verv─â, cu vioiciune. [Pron. bri-o. / < it., fr. brio].
BRIO- Element prim de compunere savant─â, cu semnifica╚Ťia ÔÇ×mu╚ÖchiÔÇŁ, ÔÇ×plant─âÔÇŁ. [Pron. bri-o-. / < fr. bryo-, cf. gr. bryon].
CON BR├ŹO loc.adv. (Muz.; ca indica╚Ťie de execu╚Ťie) Cu str─âlucire. [< it. con brio].
BR├ŹO2 s. n. vioiciune, veselie, ÔÖŽ cu ~ = ├«n mod remarcabil, str─âlucit. (< it., fr. brio)
BRIO-1 elem. ÔÇ×mu╚Öchi de p─âm├óntÔÇŁ. (< fr. bryo-, cf. gr. bryon)
CON BR├ŹO loc. adv. (muz.) cu verv─â, cu ├«nsufle╚Ťire. (<it. con brio)
bri├│ s. m. ÔÇô ├Änsufle╚Ťire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca ├«n it.).
BR├ŹO n. muz. Tehnic─â ├«nalt─â de execu╚Ťie muzical─â. * Cu ~ a) cu mult─â vioiciune; ├«nsufle╚Ťit; vioi; b) cu mult succes; ├«n mod str─âlucit; excep╚Ťional. /<it., fr. brio
brio n. Muz. 1. execu╚Ťiune vie; 2. fig. vioiciune, foc.
*br├şo n. idecl. (it. brio, de orig. celt.). C─âldur─â, foc, vioic─şune ├«n art─â: a c├«nta cu brio, ce brio!
brio (sau con ~), (cuv. ╚Öi loc. it., ÔÇ×verv─â, ├«nsufle╚ŤireÔÇŁ), indica╚Ťie de expresie prin care se cere o ├«nsufle╚Ťire; se ├«nt├ólne╚Öte adeseori ├«n completarea unei indica╚Ťii de tempo (2) (ex.: allegro con b.).
BRIO- ÔÇ×mu╚Öchi de p─âm├«ntÔÇŁ. ÔŚŐ gr. bryon ÔÇ×mu╚ÖchiÔÇŁ > fr. bryo-, germ. id., engl. id. > rom. brio-. Ôľí ~fil (v. -fil1), adj., care tr─âie╚Öte pe mu╚Öchi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., ├«ncreng─âtur─â de plante cu corpul diferen╚Ťiat ├«n rizoizi, tulpin─â ╚Öi frunze, cu structur─â foarte simpl─â, al c─âror tip este mu╚Öchiul; ~id (v. -id), adj., asem─ân─âtor cu mu╚Öchiul de p─âm├«nt; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n briologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care se ocup─â cu studiul mu╚Öchilor de p─âm├«nt; ~spor (v. -spor), s. m., celul─â reproduc─âtoare asexuat─â specific─â briofitelor; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., clas─â de mici nevertebrate acvatice, care tr─âiesc ├«n colonii fixate pe fundul apei, av├«nd aspect de mu╚Öchi de p─âm├«nt.

Brio dex online | sinonim

Brio definitie

Intrare: brio (subst.)
brio subst. substantiv neutru
Intrare: brio (pref.)
brio pref.