briliantină definitie

2 intrări

26 definiții pentru briliantină

briantínă sf [At: DA / V: brilian~, brilan~ / Pl: ~ne / E: fr brillantine] 1 Produs cosmetic pentru ungerea părului. 2 (Înv) Praf mineral cu care se curăță vasele de aramă.
briliantín, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: ~i, ~e / E: briliant + -in] (Înv) Care strălucește ca briliantul.
briliantínă sf vz briantină
BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an-. – Var.: briliantină s. f.] – Din fr. brillantine.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.
BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.
BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a da strălucire părului. [Pr.: bri-an- – Var.: briliantínă s. f.] – Din fr. brillantine.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.
BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.
BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic lichid său în formă de pastă, parfumat, preparat din uleiuri sau grăsimi, care se întrebuințează la îngrijirea părului. – Pronunțat: bri-an-. – Variantă: briliantínă (DUMITRIU, V. L. 78) s. f.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Învechit) Care strălucește ca briliantul. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. – Pronunțat: -li-an-.
BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.
BRIANTÍNĂ s. f. Produs cosmetic uleios, care servește la îngrijirea părului. [Var.: briliantínă s. f.] – Fr. brillantine.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant1.
BRILIANTÍNĂ s. f. v. briantină.
briantínă (bri-an-) s. f., g.-d. art. briantínei
briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne
briantínă s. f. (sil. bri-an-), g.-d. art. briantínei
briliantín adj. m. (sil. -li-an-), pl. briliantíni; f. sg. briliantínă, pl. briliantíne
BRIANTÍNĂ s.f. Preparat cosmetic uleios și parfumat, întrebuințat la îngrijirea părului. [Pron. bri-an-, var. briliantină s.f. / < fr. brillantine].
BRILIANTÍNĂ s.f. v. briantină.
BRIANTÍNĂ s. f. preparat cosmetic uleios și parfumat, folosit la îngrijirea părului. (< fr. brillantine)
BRIANTÍNĂ ~e f. Produs cosmetic uleios și parfumat, folosit pentru a da strălucire părului. [G.-D. briantinei; Sil. bri-an-] /<fr. brillantine
BRILIANTÍN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant
briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.
briliantină f. 1. praf pentru curățitul metalelor și al sticlelor; 2. un fel de cosmetic compus din uleiu de ricin, glicerină și spirt.

briliantină dex

Intrare: briliantin
briliantin adjectiv
  • silabisire: -li-an-
Intrare: briantină
briantină
briliantină