briliantin definitie

9 definiții pentru briliantin

briliantín, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 365 / Pl: ~i, ~e / E: briliant + -in] (Înv) Care strălucește ca briliantul.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1). [Pr.: -li-an-] – Din briliant.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul (1).[Pr.: -li-an-] – Din briliant.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Învechit) Care strălucește ca briliantul. Pe-nfloritul ei obraz Luce-o rouă briliantină. ALECSANDRI, P. A. 191. – Pronunțat: -li-an-.
BRILIANTÍN, -Ă, briliantini, -e, adj. (Înv.) Care strălucește ca briliantul. – Din briliant1.
briliantín (înv.) (-li-an-) adj. m., pl. briliantíni; f. briliantínă, pl. briliantíne
briliantín adj. m. (sil. -li-an-), pl. briliantíni; f. sg. briliantínă, pl. briliantíne
BRILIANTÍN ~ă (~i, ~e) înv. Care are strălucire de diamant; strălucitor ca diamantul. [Sil. -li-an-] /Din briliant
briliantin a. ca briliantul; pudră briliantină; fig. luce o rouă briliantină AL.

briliantin dex

Intrare: briliantin
briliantin adjectiv
  • silabisire: -li-an-